A amânat operația de fiere ani la rând. Ce a pățit

Sunt sigură că și tu cunoști pe cineva care tot amână o operație recomandată de medic, sperând că problema o să dispară de la sine sau o să fie gestionabilă „cu pastile”. Povestea Mariei, o femeie de 59 de ani, este exact genul de exemplu care merită citit cu atenție, pentru că arată cât de departe se poate ajunge atunci când amânăm o intervenție necesară.

Maria fusese diagnosticată de multă vreme cu litiază biliară, popular cunoscută drept „pietre la fiere”, și primise recomandarea clară de la medici să se opereze. Frica de operație a făcut-o însă să refuze an după an intervenția, iar de fiecare dată când o apuca o criză de fiere, reușea să treacă peste ea cu ajutorul unor medicamente.

O astfel de criză a avut-o și într-o perioadă în care era la spital pentru altceva — externarea soțului ei, care fusese operat pentru cancer de prostată. A crezut, la început, că durerea era cauzată de stres și de o masă mai grea. Numai că de data aceasta durerea nu a mai cedat la medicația obișnuită, iar intensitatea ei a speriat-o cu adevărat. Impresionată și de îngrijirea pe care o primise soțul ei, s-a decis să meargă la camera de gardă.

A fost preluată rapid de o medică chirurg, care, în urma analizelor și a unei ecografii abdominale, a descoperit o situație mult mai gravă decât o simplă criză: colecistită acută, adică o inflamație severă a vezicii biliare, cu un calcul mare care bloca scurgerea bilei, un plastron inflamator în jurul vezicii și chiar o blocare parțială a tranzitului intestinal.

Practic, vezica biliară a Mariei era extrem de dilatată, iar în jurul ei se formase un adevărat „nod” de țesuturi inflamate care se lipiseră între ele. Avea dureri abdominale intense, stare de greață și nu mai putea mânca nimic.

Chiar și în acest context, medicul i-a recomandat operație de urgență, dar Maria tot a sperat să evite bisturiul. După un tratament cu perfuzii, s-a decis să plece acasă și să mai amâne. Numai că, la câteva ore distanță, durerea a devenit insuportabilă, iar în toiul nopții s-a întors la spital, de data aceasta hotărâtă să accepte intervenția.

Vestea bună este că operația, o colecistectomie laparoscopică (adică prin incizii mici, nu clasică, „deschisă”), a decurs bine, deși inflamația severă și aderențele îngreunau mult procedura și existase riscul ca medicii să fie nevoiți să treacă la o operație clasică. Vezica biliară a fost îndepărtată complet, iar chirurgii au reușit să separe și aderențele formate.

Pentru că intervenția s-a putut realiza minim invaziv, recuperarea Mariei a fost surprinzător de rapidă: s-a ridicat din pat la doar câteva ore de la operație și a fost externată după trei zile. La un an distanță, nu mai avea nicio durere.

Ce putem învăța din povestea asta? În primul rând, că frica de operație, deși firească, poate costa mult mai mult decât intervenția în sine. O operație programată, făcută din timp, într-un moment calm, este aproape întotdeauna mai simplă, mai sigură și cu o recuperare mai ușoară decât una făcută de urgență, pe fondul unei inflamații avansate.

Dacă ai primit o recomandare chirurgicală pentru litiază biliară sau pentru orice altă afecțiune și tot amâni, discută din nou cu medicul tău despre riscuri, despre tipul de intervenție (tot mai multe se fac minim invaziv, laparoscopic, cu recuperare rapidă) și despre ce se poate întâmpla dacă amâni prea mult. Semnele unei crize severe de fiere includ durere puternică în partea dreaptă sus a abdomenului, greață, vărsături, febră sau imposibilitatea de a te alimenta — iar dacă apar, nu aștepta, mergi imediat la camera de gardă.

Secțiile de urgență bine dotate, cu linii de gardă de chirurgie generală și ATI disponibile non-stop, pot face diferența exact în astfel de momente critice, oferind evaluare rapidă și, dacă e nevoie, operație de urgență, realizată clasic sau minim invaziv, în funcție de caz.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)