Fertilizarea in vitro, explicată pas cu pas de un specialist

Dacă tu sau cineva drag ție se gândește la fertilizarea in vitro, probabil ai zeci de întrebări și, poate, la fel de multe temeri. E firesc — vorbim despre unul dintre cele mai importante drumuri pe care le poate parcurge un cuplu. Am adunat, cu ajutorul dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, explicațiile de care ai nevoie ca să înțelegi ce presupune de fapt procedura, etapă cu etapă.

Pe scurt, FIV înseamnă că întâlnirea dintre ovocit și spermatozoid, care în mod natural are loc în corpul femeii, se produce în laborator. Ovocitele sunt recoltate după o stimulare ovariană, apoi sunt fertilizate cu spermatozoizii partenerului sau, atunci când e nevoie, cu material biologic de la un donator. Embrionii rezultați sunt urmăriți câteva zile în laborator, iar unul dintre ei ajunge, în final, transferat în uter.

FIV poate fi recomandată în situații variate: trompe uterine blocate sau absente, endometrioză, infertilitate masculină severă, infertilitate fără o cauză clară identificată sau atunci când alte tratamente nu au dus la rezultatul dorit.

„Fertilizarea in vitro nu este o procedură care ar trebui începută fără o evaluare completă a ambilor parteneri. Diagnosticul corect este primul pas, pentru că de el depind atât alegerea tratamentului, cât și strategia pe care o vom urma în laborator și la transferul embrionar”, explică dr. Andreas Vythoulkas.

Un sfat practic de reținut: nu te compara cu alte paciente, oricât de tentant ar fi. „Două paciente de aceeași vârstă pot avea răspunsuri complet diferite la stimularea ovariană. De aceea, tratamentul trebuie individualizat”, spune medicul. Fiecare caz este unic, iar deciziile țin cont de rezerva ovariană, istoricul medical, eventualele proceduri FIV anterioare și parametrii spermogramei partenerului.

Etapa 1: stimularea ovariană. Într-un ciclu natural, de regulă un singur ovocit ajunge la maturitate. Pentru FIV, obiectivul este să obții mai multe ovocite mature, motiv pentru care urmezi un tratament hormonal personalizat. Vei avea ecografii transvaginale regulate, uneori și analize hormonale, ca să se urmărească dezvoltarea foliculilor. Dozele nu sunt standard — depind de vârsta ta, rezerva ovariană și felul în care răspunde organismul tău. „Scopul stimulării ovariene nu este să obținem pur și simplu un număr cât mai mare de ovocite. Ne interesează să avem un răspuns bun al pacientei, sigur pentru sănătatea ei, dar și ovocite care ne pot oferi șanse reale de a obține embrioni viabili”, precizează medicul.

Etapa 2: recoltarea ovocitelor. Când foliculii ajung la dimensiunea potrivită, urmează puncția ovariană — o procedură transvaginală, sub ghidaj ecografic și, de obicei, sub sedare. E normal să simți ulterior crampe ușoare sau să apară mici sângerări, dar orice simptom neobișnuit sau persistent merită discutat cu medicul tău.

Etapa 3: fertilizarea în laborator. Ovocitele mature pot fi fertilizate clasic, punându-le în contact cu spermatozoizii, sau prin tehnica ICSI — injectarea directă a unui spermatozoid în ovocit. ICSI este de obicei recomandată în cazurile de infertilitate masculină severă. În anumite forme de azoospermie, spermatozoizii pot fi recoltați direct din epididim sau testicul.

Etapa 4: dezvoltarea embrionilor. Embrionii sunt monitorizați zilnic. În ziua a treia sunt în stadiul de clivaj, iar în jurul zilei a cincea pot ajunge blastociste. Primesc și o clasificare morfologică, dar aici e important să nu te fixezi excesiv pe „notă”. „Pacienții se raportează foarte mult la nota embrionului, însă aceasta trebuie privită ca o informație, nu ca un verdict”, spune dr. Vythoulkas. În funcție de caz, poate fi recomandată și testarea genetică preimplantațională.

Etapa 5: transferul embrionar. Rapid, fără anestezie, embrionul ales e introdus în uter printr-un cateter fin. De regulă se transferă un singur embrion, pentru a evita riscurile unei sarcini multiple, iar embrionii rămași, dacă îndeplinesc criteriile, pot fi crioconservați pentru mai târziu.

Aici vine și una dintre cele mai frecvente temeri: „dacă mă mișc greșit, pierd sarcina?” Vestea bună este că nu. „Embrionul nu se poate «pierde» printr-o mișcare obișnuită. Recomandăm o viață cât mai normală, dar fără excese și, evident, cu respectarea tratamentului prescris”, spune medicul. Poți relua activitățile zilnice, dar e bine să eviți sportul intens, alcoolul, fumatul și orice medicament neconsultat cu medicul.

Urmează cele două săptămâni de așteptare până la testul beta-HCG — o perioadă recunoscută ca fiind emoțional grea pentru multe femei. Simptome ca tensiunea sânilor sau oboseala pot apărea, dar absența lor nu înseamnă neapărat un rezultat negativ, la fel cum prezența lor nu garantează unul pozitiv. Sprijinul partenerului și al familiei contează enorm în această perioadă.

Dacă rezultatul e negativ, durerea e reală, mai ales după atâta efort fizic, emoțional și financiar. Dar un eșec nu are niciodată o singură explicație — pot fi implicați factori legați de calitatea ovocitelor sau spermatozoizilor, de dezvoltarea embrionară sau de receptivitatea endometrului. „După o procedură nereușită, întrebarea nu ar trebui să fie doar «când încercăm din nou?», ci și «ce putem învăța din acest ciclu?»”, spune dr. Vythoulkas.

Un lucru pe care merită să-l reții: timpul contează în fertilitate. Rezerva ovariană scade odată cu vârsta, iar o evaluare timpurie îți oferă mai multe opțiuni realiste. „Nu înseamnă că după o anumită vârstă nu mai există soluții, ci că posibilitățile și șansele se schimbă”, subliniază medicul.

Cât despre stilul de viață, nu există o dietă miraculoasă care garantează succesul, dar o alimentație echilibrată — legume, fructe, cereale integrale, pește, proteine de calitate, grăsimi nesaturate — plus somn suficient, greutate sănătoasă și renunțarea la fumat pot ajuta organismul să fie pregătit. Evită schimbările radicale de dietă fără indicație medicală, iar orice supliment în afară de acidul folic recomandat preconcepțional discută-l întâi cu medicul.

Nu uita nici de partener — factorul masculin contează la fel de mult. Un stil de viață echilibrat din partea lui, dar și sprijinul emoțional reciproc, fac diferența. „FIV este un drum parcurs în doi”, subliniază dr. Vythoulkas.

Cel mai important lucru de reținut la finalul acestui parcurs? FIV nu e o promisiune, ci o șansă reală. Cu un diagnostic corect, un protocol personalizat și o comunicare deschisă cu medicul tău, vei ști exact la ce să te aștepți — realist și informat.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)