Carii negre vs. albe: care sunt de fapt periculoase?

Dacă până acum credeai că o pată neagră pe dinte înseamnă automat probleme mari, iar una albicioasă e semn că totul e sub control, e momentul să-ți schimbi perspectiva. Lucrurile sunt puțin mai complicate, iar medicii stomatologi analizează cu totul alte criterii atunci când pun un diagnostic.

Vestea bună este că, în spatele oricărei carii, nu se ascunde neapărat o urgență. Medicul stomatolog Sorina Stroe, asistent universitar doctor, ne explică diferența dintre o carie activă și una stagnantă, iar informațiile astea chiar merită reținute, mai ales dacă vrei să ai grijă de sănătatea ta orală în cunoștință de cauză.

Ce este, de fapt, o carie activă?

O carie activă este, simplu spus, o leziune care continuă să evolueze. Bacteriile din placa dentară produc constant acizi care atacă smalțul și dentina, iar dacă nu intervii, distrugerea țesutului dentar avansează treptat. Vestea bună este că, dacă o depistezi din timp, tratamentul este mult mai simplu și mai puțin invaziv.

Cum recunoști o astfel de carie? De regulă, are un aspect mat, fără luciu, o textură aspră la atingere și apare frecvent în zonele unde placa bacteriană se adună mai ușor, cum ar fi între dinți sau lângă gingie.

Și dacă e o carie stagnantă?

Aici lucrurile devin interesante. O carie stagnantă nu înseamnă că dintele s-a „vindecat” sau că leziunea a dispărut — ea există în continuare, însă procesul de distrugere s-a oprit sau a încetinit considerabil. De multe ori, asta se întâmplă pentru că ai reușit să-ți îmbunătățești igiena orală, ți-ai schimbat obiceiurile alimentare sau ai beneficiat de o expunere corectă la fluor. Practic, ai reușit să creezi un mediu în gură în care bacteriile nu mai au condiții favorabile să distrugă dintele mai departe.

O carie stagnantă are, în general, o culoare mai închisă, este dură la atingere și are o suprafață netedă, lucioasă — exact opusul cariei active.

De ce culoarea nu spune toată povestea

Aici e mitul pe care merită să-l lăsăm în urmă: o carie neagră nu este automat mai gravă decât una deschisă la culoare. Există carii active care sunt deschise la culoare și carii închise la culoare care sunt perfect stabile de ani buni.

Ce contează cu adevărat este textura suprafeței, localizarea leziunii, cantitatea de placă bacteriană din zonă și riscul individual de carii al fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, diagnosticul nu se poate pune uitându-te în oglindă, oricât de tentant ar fi să tragi singură concluzii.

Ce faci mai departe?

Nu toate cariile stagnante necesită tratament imediat. Uneori, e suficient să le monitorizezi periodic, mai ales dacă sunt superficiale și nu dau semne că vor evolua. În alte cazuri, medicul poate recomanda tratament pentru a reface structura dintelui sau pentru a preveni complicații ulterioare. Decizia se ia întotdeauna individual, în urma unui consult amănunțit.

Câteva obiceiuri care chiar fac diferența

Vestea bună e că ai control asupra multor factori. Iată ce te ajută cu adevărat să previi cariile sau să oprești evoluția celor deja existente:

• periaj corect, de două ori pe zi, cu tehnică bună, nu doar de formă;
• folosirea produselor cu fluor recomandate de medicul tău stomatolog;
• reducerea consumului frecvent de zahăr, mai ales al gustărilor dulci între mese;
• controale stomatologice regulate, chiar și atunci când nu simți nicio durere;
• igienizări profesionale periodice, pentru a scăpa de placa bacteriană acumulată.

Cu cât descoperi o carie mai devreme, cu atât șansele ca evoluția ei să fie oprită sunt mai mari, iar tratamentul rămâne conservator. Nu orice pată închisă la culoare e o carie activă, dar nici o leziune mică nu e neapărat lipsită de risc — de aceea, cel mai bun sfat rămâne să nu amâni controalele și să nu încerci să-ți pui singură diagnosticul. Un consult de specialitate face diferența între o problemă rezolvată din timp și una care se complică pe nesimțite.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)