Raluca Pastramă despre iubire și maternitate după divorț

Când treci prin două divorțuri și ai trei fetițe de crescut, perspectiva asupra iubirii și vieții se schimbă complet. Raluca Pastramă, fosta soție a lui Pepe, vorbește acum cu o maturitate și o sinceritate care ne ating pe multe dintre noi — despre cum e să înveți din greșelile trecute, să fii mai atentă cu cine îți deschizi inima și să găsești echilibrul între maternitate și dorința de a fi din nou fericită alături de cineva.

Într-un interviu recent, bruneta de 36 de ani a dezvăluit că se află într-o perioadă de introspecție, în care prioritățile s-au schimbat radical. Și, sincer, câte dintre noi nu am trecut prin momente similare? Când realizezi că meriti mai mult și că nu mai ești dispusă să repeți aceleași pattern-uri toxice.

Învățând să fii selectivă în iubire

După despărțirea de Pepe și apoi de Ibrahim Hanifi, Raluca preferă acum discreția totală când vine vorba de viața amoroasă. Și are tot dreptul — uneori, cele mai importante transformări se întâmplă departe de ochii curioși.

“Nici nu mi-aș dori să știe presa anumite lucruri din viața mea. Dacă sunt pregătită sau nu să iubesc din nou, chiar nu știu ce înseamnă să fii pregătit. Pot să spun că sunt mai atentă sau că cred că sunt mai atentă, mai selectivă. Aș vrea să cred despre mine că pot să am intuiția de a alege un om care să mă merite”, mărturisește ea.

Și aici e o lecție importantă pentru toate: nu trebuie să fim mereu “pregătite” pentru iubire. Uneori, cel mai sănătos lucru e să ne ascultăm instinctul și să nu ne grăbim. A fi selectivă nu înseamnă a fi pretențioasă — înseamnă a te respecta suficient să nu accepți mai puțin decât meriți.

Un al patrulea copil? “Niciodată să nu spui niciodată”

Deși are deja trei fetițe — Rosa, Maria și Mariam, cea mai mică având doar trei ani și jumătate — Raluca nu exclude complet ideea unei noi sarcini. Totuși, recunoaște că în prezent nu se simte pregătită pentru încă un copil.

“Deocamdată nu m-aș mai vedea mămică. Mariam e foarte mică, are doar trei ani și jumătate. Nu pot să vorbesc acum despre încă un copil, dar, totuși, niciodată să nu spui niciodată. Cel puțin, însă, în acest moment nu m-aș mai vedea capabilă să mai am încă un copil. Mă simt și bătrânică, sinceră să fiu”, spune ea cu sinceritate.

Și aici e important să ne oprim puțin: câte mame nu s-au simțit copleșite, obosite, “bătrâne” în momentele în care aveau copii mici acasă? E perfect normal să recunoști că ai nevoie de pauză, că energia ta e limitată și că vrei să te concentrezi pe copiii pe care îi ai deja.

Lecția care i-a schimbat perspectiva asupra maternității

Raluca a povestit și despre perioada în care era însărcinată cu Rosa, prima ei fetiță. Atunci își dorea cu ardoare un băiețel și era destul de fixată pe această idee — până când viața i-a dat o lecție pe care n-o va uita niciodată.

“Când am rămas gravidă cu Rosa eram foarte disperată, eram și copilă, nu mă ducea mintea la vremea aia, mă gândeam doar la ce voiam eu. Când mi-a zis că e fată, eu ziceam că nu, că e băiat. S-a născut Rosa cu o problemuță la inimioară, vreo trei luni de zile am trăit o panică permanentă, iar atunci mi-am dat seama că lucrurile astea, dacă să fie băiat sau fată, sunt atât de superficiale. Vorba aceea cu ‘sănătos să fie’ chiar asta contează cel mai mult”, își amintește ea.

Experiența aceasta a transformat-o complet. De atunci, spune că nu a mai avut niciodată preferințe legate de sexul copilului. Și uite așa, o criză devine o oportunitate de a înțelege ce contează cu adevărat în viață.

Viața cu trei fetițe: “Nu știu cum ar fi cu un băiat”

După 14 ani de maternitate alături de fetițe, Raluca recunoaște că nici nu își mai poate imagina cum ar fi să crească un fiu: “Dacă ar fi să am băiat, nu știu cum ar arăta viața mea, nu-mi dau seama cum ar fi. Dacă eu de 14 ani sunt mamă de fete, nici nu știu ce sentiment aș avea dacă mi-ar spune medicul că am băiat.”

Dar adaugă ceva esențial: “Cred că foarte mult contează persoana cu care ești, asta influențează cel mai mult situația în sine, sentimentul de încredere pe care ți-l oferă persoana de lângă tine.”

Și aici e adevărul pe care multe dintre noi îl învățăm pe pielea noastră: partenerul potrivit face toată diferența. Nu doar în creșterea copiilor, ci în felul în care te simți în propria piele, în încrederea pe care o ai în viitor și în capacitatea ta de a visa din nou.

Ce putem învăța din povestea Ralucăi

Povestea Ralucăi Pastramă ne reamintește câteva lucruri esențiale: că e OK să fii prudentă după ce ai fost rănită, că a fi selectivă e un semn de maturitate, nu de aroganță, și că maternitatea te schimbă în moduri pe care nu le poți anticipa. Cel mai important, ne arată că viața merge înainte — chiar și după divorțuri, chiar și cu trei copii, chiar și când te simți obosită și nesigură.

Uneori, cel mai curajos lucru pe care îl poți face e să recunoști că nu știi ce urmează — dar ești deschisă la posibilități. Și asta e suficient.