Povestea comunității care a salvat Parcul Kiseleff

Dacă ai trecut vreodată prin Parcul Kiseleff și te-ai întrebat cine are grijă, de fapt, ca locul acesta să rămână verde, liniștit și al tuturor, răspunsul are un nume: Grupul de Inițiativă Civică Kiseleff. O poveste care a început din frustrare și a ajuns, nouă ani mai târziu, la ceva mult mai frumos: o comunitate adevărată.

Am stat de vorbă cu Claudia Florescu, fondatoarea grupului, despre cum s-a transformat nemulțumirea vecinilor în implicare civică reală, despre bătăliile câștigate și pierdute și despre lecțiile care pot inspira pe oricine simte că vrea să facă ceva pentru cartierul în care trăiește.

De la „ne deranjează” la „hai să facem ceva”

Totul a pornit în 2017, din reacția firească a unor vecini sătui de zgomot, aglomerație și mizerie lăsată în urmă de evenimentele organizate în parc. Dar, așa cum povestește Claudia, foarte repede grupul și-a dat seama că nu era vorba doar despre un eveniment anume, ci despre felul în care se iau deciziile despre spațiile noastre comune.

Parcul Kiseleff nu e doar o pată de verdeață. Este monument istoric, ecosistem urban și, mai presus de toate, locul în care foarte mulți oameni își trăiesc bucățele importante din viața de zi cu zi. Grupul s-a format ca o echipă multidisciplinară — urbaniști, peisagiști, antropolog, psiholog — fiecare aducând o perspectivă diferită, dar aceeași grijă pentru locul comun.

Sfat practic: dacă simți aceeași frustrare în cartierul tău, caută oameni cu competențe diferite de ale tale. O echipă variată vede problemele din mai multe unghiuri și are mai multă credibilitate în fața autorităților.

Lecția despre dialogul cu administrația

După aproape zece ani de sesizări, documente și întâlniri, Claudia spune că relația cu administrația locală nu funcționează nici prin încredere oarbă, nici prin conflict permanent. Are nevoie de dialog constant, vigilență și, mai ales, consecvență.

„Sesizarea este doar începutul. Trebuie să ceri documentele, să urmărești termenele, să revii și să verifici dacă ceea ce s-a promis s-a și întâmplat”, explică ea. Nu e vorba despre a suspecta pe toată lumea de rele intenții, ci despre a nu te opri la promisiuni goale.

Sfat practic: ține un dosar (fizic sau digital) cu toate răspunsurile primite de la instituții, cu date și termene. Memoria instituțională se pierde ușor — cetățenii sunt cei care, de multe ori, țin evidența reală.

Un parc care e mai mult decât un parc

Pentru grup, Kiseleff înseamnă în același timp spațiu verde, monument istoric și loc de întâlnire al comunității. Este locul unde oamenii se plimbă, aleargă, citesc pe o bancă sau se opresc să vorbească cu un vecin — parte din rutina și memoria afectivă a cartierului.

Din dorința de a construi ceva împreună, nu doar de a apăra ceva, a apărut KISELEFF is BOOKED — o aplicație de schimb de cărți între vecini. Oamenii lasă cărți în puncte comunitare din cartier, iar volumele circulă mai departe, de la un cititor la altul, fără să fie nevoie ca participanții să se cunoască sau să își sincronizeze programul. Are chiar și o componentă de joc, Book Karma, cu niveluri și misiuni de explorare a cartierului.

Victorii, controverse și lecții grele

Grupul a reușit să oprească organizarea festivalului Nostalgia în Parcul Kiseleff — evenimentul a fost mutat în Parcul Izvor, unde, din păcate, s-au confirmat exact riscurile semnalate: spațiu verde distrus, sol compactat, deșeuri și amenzi pentru organizator.

Un alt proiect oprit a fost Lumina Park, care ar fi ocupat segmente din parc aproape patru luni pe an, timp de trei ani. După presiunea comunității și a mai multor organizații civice, primarul George Tuță a anunțat renunțarea la demers — un exemplu, spune Claudia, că dialogul civic poate funcționa cu adevărat.

Dezamăgirea cea mai mare? Faptul că rareori lucrurile devin practică instituțională. „La fiecare proiect nou trebuie să explici din nou de ce comunitatea trebuie consultată”, spune Claudia. Dar implicarea produce rezultate, chiar dacă lent, iar grupul a devenit, între timp, mult mai mult decât o reacție la administrație — a devenit o comunitate de oameni care au învățat să lucreze împreună.

Trei lucruri de care Kiseleff are nevoie acum

Întrebată ce ar cere instituțiilor orașului, Claudia enumeră trei priorități clare:

Un plan coerent de restaurare, bazat pe un Registru Verde complet și accesibil publicului, care să arate starea reală a fiecărui copac din parc.

Un regulament clar pentru evenimente, cu limite de suprafață, durată și zgomot, plus transparență totală asupra autorizațiilor și costurilor.

Un mecanism permanent de participare cetățenească — nu o consultare de formă după ce decizia e deja luată, ci implicare reală, din timp.

Ce nu înțelegem încă despre spațiile verzi

Claudia atrage atenția asupra unei capcane în care cădem adesea: privim parcurile ca pe un decor, nu ca pe o infrastructură esențială pentru sănătatea noastră fizică și psihică. Oamenii care folosesc zilnic un parc știu, de fapt, cel mai bine unde sunt problemele — de la zone fără umbră, la alei nesigure sau vegetație uscată.

Participarea civică nu înseamnă să blochezi orice schimbare, ci să ai acces la informație și posibilitatea de a cere explicații înainte ca lucrurile să fie deja decise. Și, cel mai important, o comunitate organizată și consecventă este mult mai greu de ignorat decât o sesizare izolată.

Kiseleff peste zece ani

Visul Claudiei pentru viitor este simplu și, în același timp, ambițios: un parc restaurat cu respect pentru istoria lui, o administrație pentru care transparența e normalitate, nu concesie, și o comunitate care nu se adună doar ca să oprească ceva rău, ci și ca să construiască ceva frumos împreună.

Povestea Grupului de Inițiativă Civică Kiseleff e, până la urmă, o dovadă vie că implicarea civică — oricât de obositoare ar părea uneori — poate schimba cu adevărat felul în care trăim în cartierul nostru.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)