Primarul român care a salvat 25.000 de evrei va avea un bust

Sunt povești care merită spuse și repovestite, pentru că ne amintesc cât de mult poate conta curajul unui singur om. Astăzi vreau să vă vorbesc despre Traian Popovici, un primar român aproape necunoscut marelui public, dar a cărui faptă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a schimbat destinul a mii de oameni. Comunitatea evreiască din Cernăuți tocmai i-a dedicat o nouă formă de recunoștință: un bust care va fi amplasat chiar în perimetrul memorialului victimelor ghetoului evreiesc din oraș.

Postamentul monumentului a fost inaugurat recent, la 85 de ani de la înființarea ghetoului din Cernăuți, un moment încărcat de simbolism și emoție. Dezvelirea propriu-zisă a bustului a trebuit însă amânată, pentru că sculptorul care lucra la proiect a fost mobilizat în armata ucraineană și nu a mai putut finaliza lucrarea la timp. Organizatorii au asigurat însă comunitatea că ceremonia va avea loc de îndată ce lucrarea va fi gata.

La eveniment au fost prezenți reprezentanți ai comunităților naționale din regiune, ai comunității românești și ai corpului consular, printre care Irina Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, și consulul Cristian Dacica. Se pare că ideea de a amplasa bustul chiar în cadrul memorialului a fost susținută de consulul general încă de acum mai bine de un an — un gest care arată cât de importantă este, și pentru partea română, păstrarea acestei memorii.

Dar cine a fost, de fapt, Traian Popovici? A condus Primăria Cernăuți doar câteva luni, din august până în decembrie 1941, însă în acea scurtă perioadă a reușit ceva extraordinar. Într-un moment în care autoritățile impuneau izolarea populației evreiești în ghetou și organizau deportări în Transnistria, el s-a opus activ acestor măsuri și a intervenit pentru salvarea a peste 20.000 de oameni. Pe piatra sa funerară este menționat chiar numărul de 25.000 de evrei cernăuțeni salvați de la deportare datorită intervenției sale directe.

Nu întâmplător, Traian Popovici este numit și „Schindler-ul bucovinean”, o comparație firească cu Oskar Schindler, industriașul german care a salvat aproximativ 1.200 de evrei în timpul Holocaustului. Diferența de amploare dintre cele două fapte spune multe despre statura morală a fostului primar român.

Ceea ce mi se pare cu adevărat impresionant este cum a descris el însuși acest episod. În memoriile sale, reunite sub titlul „Spovedania”, Popovici povestește efortul de a se împotrivi politicilor de persecuție și de a le oferi speranță oamenilor amenințați cu deportarea. Își punea propriile convingeri morale în centrul fiecărei decizii și spunea că formarea caracterului său se datorează familiei — venea dintr-o lungă linie de preoți români din Bucovina — și profesorilor care l-au educat.

Anul acesta se împlinesc 85 de ani de la acele evenimente tragice care au marcat definitiv Bucovina. Comunitatea evreiască comemorează victimele Holocaustului și ale deportărilor în Transnistria, iar românii din regiune păstrează, la rândul lor, memoria celor uciși la Fântâna Albă și Lunca, precum și a celor care au suferit în lagărele regimului stalinist. Sunt suferințe diferite, dar aceeași nevoie de a nu uita.

Dacă vă pasă de astfel de povești și vreți să țineți vie memoria oamenilor care au ales curajul în locul conformismului, un gest simplu poate fi acela de a căuta și citi „Spovedania” lui Traian Popovici sau de a vorbi despre el copiilor și prietenilor voștri. Istoria se păstrează și prin discuțiile pe care le purtăm astăzi, nu doar prin monumentele de piatră.

Chiar dacă bustul nu a putut fi dezvelit la data stabilită, inițiativa comunității evreiești din Cernăuți rămâne un gest profund de recunoștință. Iar atunci când ceremonia va fi reluată, va fi, cu siguranță, un moment la fel de emoționant ca ideea care a stat la baza ei — aceea că bunătatea și curajul unui singur om pot lăsa urme adânci peste generații.

Sursă: TimeOutBucuresti.ro