Ce se întâmplă cu embrionii rămași după o FIV

Dacă ai trecut sau urmează să treci printr-un tratament de fertilizare in vitro, probabil toată atenția ta este concentrată pe un singur gând: să obții o sarcină. E firesc. Dar există o întrebare pe care puține cupluri și-o pun din timp, deși e la fel de importantă: ce se întâmplă cu embrionii rămași, dacă procedura produce mai mulți decât cei folosiți la transfer?

Pot fi păstrați pentru o sarcină viitoare? Pot fi donați altcuiva? Și ce se întâmplă dacă, la un moment dat, decizi că nu mai vrei să îi folosești? Sunt întrebări care țin deopotrivă de posibilitățile medicinei reproductive și de legislația din România, așa că merită să le lămurim clar, înainte de a semna orice document la clinică.

Cum apar embrionii „în plus” la o FIV

În cadrul unei fertilizări in vitro, ovocitele sunt obținute prin stimulare ovariană și fertilizate în laborator cu spermatozoizii partenerului sau, în anumite situații, ai unui donator. Embriologii urmăresc apoi evoluția embrionilor în primele zile, pentru a identifica pe cei potriviți pentru transfer.

Nu toate ovocitele recoltate ajung să fie fertilizate, iar nu toți embrionii rezultați se dezvoltă suficient de bine pentru a putea fi transferați sau congelați. Dar în multe cazuri, după ce medicul selectează embrionul (sau embrionii) pentru transfer, mai rămân și alții, cu potențial bun de dezvoltare.

Astăzi, se recomandă frecvent transferul unui singur embrion, atunci când situația medicală permite acest lucru, tocmai pentru a reduce riscurile unei sarcini multiple. Așa se explică de ce păstrarea embrionilor suplimentari a devenit o etapă obișnuită în tratamentele moderne de FIV, nu o excepție.

Cum sunt păstrați embrionii congelați

Metoda folosită se numește vitrificare — o răcire ultrarapidă care reduce riscul formării cristalelor de gheață și protejează celulele. Embrionii ajung astfel să fie depozitați în azot lichid, la aproximativ minus 196 de grade Celsius, într-o stare în care activitatea lor biologică este practic suspendată.

Vestea bună este că embrionii pot fi păstrați astfel timp îndelungat, iar există sarcini obținute și din embrioni congelați cu ani în urmă. Asta nu înseamnă însă că fiecare embrion va supraviețui dezghețării sau că transferul va duce sigur la o sarcină — totul depinde de calitatea embrionului, de vârsta femeii la momentul recoltării ovocitelor și de alți factori individuali.

Sfat practic: încă de la începutul tratamentului, întreabă clar clinica despre durata de stocare prevăzută în contract, despre costurile de depozitare (care diferă de la o clinică la alta) și despre pașii necesari pentru prelungirea perioadei de păstrare. Vei evita surprize neplăcute peste câțiva ani.

Ce opțiuni ai când familia e „completă”

Să zicem că ai obținut deja o sarcină prin FIV, iar acum, peste câțiva ani, simți că familia ta este completă. Dar în laborator mai sunt embrioni congelați. Care sunt variantele?

Prima opțiune este continuarea stocării — multe cupluri aleg să mai păstreze embrionii o vreme, până sunt complet sigure că nu-și mai doresc un alt copil. A doua opțiune este încetarea crioconservării, o decizie care trebuie documentată corect, în acord cu consimțământul semnat inițial și cu regulile clinicii.

Există și o a treia variantă, posibilă în unele țări: donarea embrionilor către persoane care nu pot obține o sarcină cu propriile celule reproductive. Aici lucrurile devin mai complicate, pentru că diferă semnificativ de la o legislație la alta.

Donarea de embrioni — ce se poate și ce nu, în România

Donarea de embrioni înseamnă ca embrionii creați într-un tratament de FIV să fie folosiți ulterior de o altă femeie, pentru a obține o sarcină. Spre deosebire de donarea de ovocite sau spermatozoizi, aici embrionul este deja format, iar informația genetică aparține persoanelor ale căror celule au fost folosite inițial.

În România, această procedură nu este, deocamdată, permisă în practica reproducerii asistate. Deși există reglementări privind reproducerea cu terț donator, cadrul legislativ nu acoperă complet donarea de embrioni. Situația e diferită în alte țări europene, precum Spania sau Grecia, unde donarea de embrioni este acceptată și reglementată. Dacă ai o indicație medicală pentru a folosi embrioni donați, poți lua în calcul efectuarea tratamentului într-o țară unde procedura este permisă. Iar dacă ai deja embrioni congelați într-o clinică din România și te gândești la transferul lor în străinătate, în scop de donare, trebuie să știi că acest lucru presupune verificări stricte — autorizare, siguranță, trasabilitate — și depinde și de legislația țării de destinație. Nu e suficient ca procedura să fie posibilă medical într-o altă țară; trebuie să fie posibilă și legal.

Când decizi să nu mai păstrezi embrionii

Acesta e, probabil, cel mai sensibil moment din tot acest parcurs. Când pacienții decid că nu mai vor să folosească embrionii crioconservați, iar continuarea stocării nu mai e o opțiune dorită, se poate lua în calcul încetarea conservării.

Tehnic, procedura înseamnă scoaterea embrionilor din condițiile de crioconservare, fără transfer — în absența acestor condiții, dezvoltarea lor nu mai poate continua. Important de reținut: această decizie nu trebuie luată superficial sau „din lipsă de plată”. Oprirea plății pentru depozitare nu echivalează cu o decizie clară asupra destinației embrionilor, așa că e esențial să discuți deschis cu clinica, înainte de expirarea contractului, despre toate consecințele.

Și dacă relația se termină înainte să folosești toți embrionii?

O situație delicată apare atunci când embrionii au fost obținuți din ovocitele și spermatozoizii ambilor parteneri, dar relația se încheie înainte ca aceștia să fie folosiți în întregime. Dorința femeii de a continua tratamentul nu înseamnă automat că embrionii pot fi transferați fără acordul fostului partener.

Consimțământul rămâne esențial în reproducerea asistată, iar situațiile de separare, divorț, deces sau retragere a acordului trebuie analizate individual, ținând cont de documentele semnate la începutul tratamentului. Tocmai de aceea, e bine ca aceste aspecte să fie discutate deschis, în cuplu, chiar înainte de a începe FIV — oricât de îndepărtat ar părea gândul unei despărțiri în acel moment.

Ce să întrebi înainte de a începe o FIV

Când pornești la drum cu o fertilizare in vitro, primești multe informații despre stimulare ovariană, recoltare, dezvoltarea embrionilor și transfer. La fel de important este însă să afli din timp ce se întâmplă cu embrionii care nu sunt folosiți imediat.

Crioconservarea îți poate oferi șansa unor încercări ulterioare, fără să mai treci din nou prin tot procesul de stimulare și recoltare. Donarea rămâne o opțiune doar în țările unde este reglementată. Iar încetarea stocării poate deveni, la un moment dat, o decizie necesară.

De aceea, înainte de a semna actele pentru FIV, nu te limita să întrebi câți embrioni ai putea obține sau care sunt șansele de sarcină. Întreabă și ce se va întâmpla cu embrionii rămași. Pentru că fertilizarea in vitro nu înseamnă doar drumul către o sarcină, ci și responsabilitatea de a lua decizii informate — inclusiv atunci când planurile de familie se schimbă pe parcurs.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)