Apartenența începe în corp: conectarea cu tine și lumea

Îți propun să te oprești un moment și să-ți pui o întrebare simplă: unde simți, fizic, apartenența? Nu e o întrebare abstractă, filosofică, ruptă de realitate. Sentimentul de a aparține unui loc, unei comunități, chiar și propriei tale vieți, nu trăiește doar în minte — el locuiește, în primul rând, în corp.

Jay Pitter, autoarea cărții „Black Public Joy”, lucrează cu un concept fascinant numit placemaking — practic, arta de a crea și de a locui spații, fizice sau emoționale, care să susțină o conexiune sănătoasă cu noi înșine și cu ceilalți. Ideea ei centrală e simplă și, în același timp, revoluționară: înainte să aparținem unui loc din afară, trebuie să aparținem propriului nostru corp.

Gândește-te câte zile treci prin viață „deconectată” — mergi la muncă, faci cumpărături, vorbești cu oamenii, dar simți că plutești undeva deasupra propriei existențe, fără să fii cu adevărat prezentă în ea. Acest fel de deconectare nu e doar o stare mentală, ci se simte în umeri încordați, în respirație superficială, în pași grăbiți care nu ating cu adevărat pământul.

Vestea bună e că poți cultiva, în mod practic, acest sentiment de apartenență corporală, chiar din viața de zi cu zi.

Un prim pas util este să-ți acorzi, zilnic, câteva minute de „check-in” cu propriul corp. Oprește-te, respiră adânc de trei ori și observă, fără judecată, ce simți: unde e tensiune, unde e relaxare, ce emoție pare să locuiască în tine chiar acum. Acest simplu exercițiu de conștientizare te ajută să te reconectezi cu tine însăți, înainte să te conectezi cu ceilalți.

Un alt sfat practic, inspirat din ideile lui Pitter, este să observi cu atenție spațiile în care petreci timp — fie că e vorba de casa ta, de biroul tău sau de cartierul în care locuiești. Întreabă-te: mă simt bine aici? Mă simt în siguranță, respectată, parte din acest loc? Dacă răspunsul e nu, poți începe să faci mici schimbări — o plantă pe birou, o plimbare zilnică pe o stradă care te face să zâmbești, o reorganizare a spațiului de acasă care să reflecte cine ești cu adevărat.

De asemenea, mișcarea conștientă — fie că vorbim de yoga, de dans sau de o simplă plimbare atentă — este un mod minunat de a-ți „locui” din nou corpul. Nu e vorba de performanță sau de a arde calorii, ci de a simți, cu adevărat, fiecare mișcare, fiecare contact al tălpilor cu pământul.

Apartenența, ne arată Pitter, nu e un dat exterior, pe care îl primim sau nu de la lume. E o practică, un fel de a fi, pe care îl construim zi de zi, începând din interior. Și poate că tocmai asta e cea mai frumoasă veste: nu trebuie să aștepți ca lumea să te accepte, pentru a te simți, în sfârșit, acasă — poți începe chiar acum, cu tine însăți.

Sursă: Mindful (mindful.org)