Ștefan Lupu: teatrul prin corp, mișcare și creativitate

Dacă în ultima vreme ai simțit că ai nevoie de o experiență culturală care să te surprindă cu adevărat, ideea de teatru fizic, unde corpul spune la fel de multe ca replicile, merită toată atenția ta. Regizorul Ștefan Lupu a ajuns pentru prima dată la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu cu o provocare dublă: două spectacole dezvoltate în paralel pentru Secția Germană, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și „Alice”, ambele găzduite de Sala Lulu de la Fabrica de Cultură.

Am stat de vorbă cu el despre cum reușești să nu te pierzi între două universuri artistice construite simultan, despre relația dintre text și corp și despre limbajul scenic propriu pe care și-l caută constant.

Lucrul la două producții în același timp nu e deloc simplu, recunoaște regizorul. A fost, spune el, „un tur de forță”, mai ales că unul dintre spectacole a ieșit deja la public, ceea ce i-a dat curajul și energia să se concentreze mai bine pe cel de-al doilea. Chiar dacă conceptele sunt diferite, amprenta artistică personală se va simți în amândouă — publicul va fi cel care va decide, în cele din urmă, cum dialoghează cele două povești.

Interesant este că cele două texte nu au fost alese în aceeași perioadă. „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” a trecut prin mai multe etape de dezvoltare de-a lungul timpului, în vreme ce „Alice” a apărut ca o idee mai veche, revenită la momentul potrivit, într-o discuție cu conducerea teatrului, ca text ce lipsea din repertoriul Secției Germane.

Un detaliu util pentru cei care vor să meargă la teatru cu copiii: niciunul dintre spectacole nu se adresează exclusiv publicului mic. Dimpotrivă, „Alice” are recomandare de vârstă 12+/14+, fiind o montare modernă și îndrăzneață, care abordează teme actuale ale societății, relevante pentru oameni de toate vârstele și din toate categoriile sociale.

Un lucru fascinant despre procesul de creație al lui Ștefan Lupu este modul în care textul devine doar un punct de plecare. Alături de actori, el construiește prin brainstorming, adaptare și improvizație, astfel încât structura originală rămâne, dar forma finală e mereu una nouă, personală.

„Îmi place să mă joc cu creativitatea corporală”, spune regizorul, explicând că, de multe ori, corpul poate spune mai mult decât cuvintele. Scene cu foarte puține replici se transformă, prin mișcare, dans sau mecanisme comice fizice, în momente pline de sens și situații noi. Această abordare îi transformă pe actori în actori-dansatori și oferă publicului o experiență scenică diferită, plină de surprize.

Cât despre spațiul de joc, Fabrica de Cultură din Sibiu este descrisă de regizor ca un exemplu extraordinar de bune practici — un spațiu industrial transformat în spațiu artistic, după model european. „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” a fost gândit ca un proiect flexibil, ușor de adaptat în diverse spații, inclusiv pentru turnee și festivaluri. „Alice”, în schimb, are un decor mult mai elaborat, realizat de scenografa Irina Moscu, care semnează și costumele. Decorul a fost conceput astfel încât spectacolul să funcționeze bine atât la Sala Lulu, cât și, ulterior, la sediul TNRS.

Un sfat practic pentru cei care vor merge la „Alice”: regizorul recomandă să vezi spectacolul de mai multe ori, în spații diferite. Fiind un spectacol intens, care cere atenție din partea spectatorului, s-ar putea să descoperi lucruri noi la a doua sau a treia vizionare — o experiență care merită, mai ales dacă îți place teatrul care se citește diferit de fiecare dată.

Despre inovație, Ștefan Lupu este sincer: e foarte dificil, în 2026, să vii cu ceva complet nou, mai ales într-un oraș ca Sibiu, unde FITS aduce anual cei mai importanți artiști din lume. Ce propune el, în schimb, este un limbaj propriu, construit la intersecția dintre teatru fizic, mecanisme comice cu influențe din commedia dell’arte, dans contemporan și realism psihologic — o combinație de umor și emoție care creează o relație puternică cu publicul.

Pentru cine vrea să exploreze un tip diferit de experiență teatrală în această toamnă, cele două producții de la TNRS promit exact asta: povești cunoscute, spuse printr-un limbaj scenic proaspăt, corporal și surprinzător. Regizorul speră ca cele două spectacole să aibă o viață lungă și, de ce nu, să ajungă și dincolo de Sibiu, pentru a arăta publicului din alte orașe și țări un mod diferit de a face teatru.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)