Copilul se ascunde de musafiri? Ce înseamnă cu adevărat
Dacă ai un copil care se lipește de piciorul tău sau dispare după fotoliu de câte ori sună cineva la ușă, probabil ai auzit deja de zeci de ori: „e timid”. Realitatea e ceva mai nuanțată, iar eticheta asta grăbită nu îi face niciun serviciu celui mic. Comportamentul de retragere are, de fapt, mai multe explicații posibile, iar felul în care noi, adulții, reacționăm poate ajuta sau, dimpotrivă, poate agrava disconfortul copilului.
Pentru copiii mici, tu ești ancora lui de siguranță într-o lume plină de necunoscute. Când apare o persoană cu care nu are încă o relație, e firesc ca micuțul să vrea să observe puțin înainte de a se implica. Faptul că stă lipit de tine nu e un defect de caracter, ci o strategie sănătoasă de reglare emoțională — copilul are nevoie de timp să se acomodeze. Și încă ceva important de reținut: comportamentul social variază enorm în funcție de context. Un copil gălăgios și plin de energie acasă poate deveni brusc tăcut la o petrecere, fără ca asta să însemne vreo problemă.
Gândește-te puțin la întrebările pe care le punem, de obicei, cu cea mai bună intenție: „Cum te cheamă?”, „La ce grădiniță mergi?”, „De ce nu vorbești cu noi?”, „Hai, spune-ne o poezie!”. Pentru noi sunt banale. Pentru un copil care încă se acomodează cu prezența unor oameni noi, avalanșa de întrebări și atenția tuturor concentrată asupra lui pot fi copleșitoare. Pe măsură ce cresc, copiii devin tot mai conștienți de cum sunt percepuți de ceilalți și pot începe să se teamă că vor greși sau vor fi judecați. De aceea, un singur episod în care copilul se ascunde nu înseamnă automat anxietate socială. Ce contează cu adevărat este frecvența comportamentului, intensitatea disconfortului și dacă îi afectează sau nu viața de zi cu zi.
Iată câteva lucruri practice pe care le poți face ca părinte: nu-l trage în față și nu-l forța să vorbească — lasă-l să stea aproape de tine și să observe în ritmul lui. Evită să-l obligi să îmbrățișeze, să sărute sau să dea mâna cu cineva față de care nu se simte încă în largul lui — un „bună ziua” din spatele tău e la fel de valabil. Pregătește-l dinainte de o vizită: spune-i cine urmează să vină și asigură-l că poate vorbi atunci când se simte pregătit, nu atunci când i se cere. Micile ritualuri de tranziție — cum ar fi să-i dai voie să aducă o jucărie preferată sau să stea lângă tine primele minute — fac minuni.
Există, totuși, situații în care merită să discuți cu un specialist. Fii atentă la semnale precum evitarea constantă, din frică, a petrecerilor sau activităților de grup, suferința intensă atunci când trebuie să vorbească cu persoane necunoscute, teama persistentă de a fi judecat sau dificultăți sociale care încep să afecteze prieteniile, școala ori activitățile zilnice ale copilului.
Așa că, data viitoare când mica ta comoară se ascunde după tine la sosirea musafirilor, încearcă să nu-i pui eticheta de „timid” prea repede. Oferă-i timp, spațiu și înțelegere — uneori, tot ce transmite acel gest este că încă nu s-a simțit pregătit să comunice cu oameni pe care nu-i cunoaște, și e absolut în regulă așa.
Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)