Copil durduliu nu înseamnă copil sănătos: ce carențe se ascund

Câte dintre noi n-am crescut cu vorbele bunicii în minte: „papă tot din farfurie” sau „dacă e mai măricel, e sănătos”? E o mentalitate adânc înrădăcinată în cultura noastră, iar din cauza ei mulți părinți asociază greutatea peste medie a unui copil cu o alimentație bună. Adevărul e, însă, mult mai nuanțat: aspectul fizic și cifra de pe cântar nu spun nimic despre ce se întâmplă, de fapt, la nivel nutrițional în corpul micuțului tău.

Un copil poate fi supraponderal și, în același timp, să aibă deficite serioase de fier, vitamina D, calciu, vitamina B12, zinc, proteine sau fibre. Specialiștii au și un nume pentru acest fenomen aparent contradictoriu: „dubla povară a malnutriției” — situația în care excesul de kilograme și lipsa de nutrienți esențiali coexistă în același organism.

Numărul copiilor afectați de suprapondere sau obezitate a crescut alarmant în ultimele decenii. Dacă în 1990 doar 8% dintre copiii și adolescenții cu vârste între 5 și 19 ani se aflau în această categorie, în 2022 procentul a ajuns la 20%, adică peste 390 de milioane de copii și adolescenți la nivel global. Cifrele arată clar că nu e o problemă izolată, ci un fenomen care ne afectează pe toți, ca societate.

Motivul e, de multe ori, foarte simplu: meniul zilnic al copiilor. Produsele de patiserie, biscuiții, chipsurile, băuturile îndulcite, fast-food-ul și alimentele ultraprocesate oferă calorii din belșug, dar sunt sărace în vitamine, minerale, fibre și proteine de calitate. În schimb, o alimentație bazată pe leguminoase, legume, fructe, cereale integrale, ouă, lactate (sau alternative potrivite), carne, pește, nuci și semințe hrănește organismul mult mai complet — chiar și atunci când aportul caloric nu e neapărat mare.

De aici și concluzia importantă pe care merită să o reținem: un copil supraponderal și un copil bine hrănit nu sunt același lucru. Cântarul măsoară doar masa corporală, nu calitatea alimentației pe care copilul o primește zi de zi.

Când alimentația e dezechilibrată, iar copilul e și supraponderal, riscul de carențe nutriționale importante pentru creștere și dezvoltare crește semnificativ. Nu înseamnă că fiecare copil cu kilograme în plus se confruntă automat cu aceste deficite, dar situația merită evaluată individual — ținând cont de alimentație, stil de viață și, dacă e nevoie, prin analize recomandate de medicul pediatru.

Un aspect pe care mulți părinți îl trec cu vederea: cantitatea de mâncare nu garantează diversitatea nutrițională. Chiar dacă cel mic mănâncă des, are porții generoase și pare să aibă apetit bun, asta nu înseamnă neapărat că primește toate vitaminele și mineralele de care are nevoie. Aportul caloric excesiv poate duce la acumulare de țesut adipos, fără ca organismul să fie, de fapt, bine hrănit la nivel nutrițional.

Ce semne merită atenția ta? Oboseala persistentă, dificultățile de concentrare la școală, îmbolnăvirile frecvente sau alte schimbări neobișnuite în comportamentul copilului sunt motive bune de discuție cu medicul. Nu pentru că ar indica automat o carență, ci pentru că merită o evaluare corectă — fără să le punem, din reflex, pe seama excesului de kilograme.

În perioada de creștere, organismul copilului are nevoie de energie și nutrienți pentru dezvoltarea oaselor, mușchilor, creierului și sistemului imunitar. De aceea, restricțiile alimentare drastice nu sunt soluția — pot duce, la rândul lor, la un aport insuficient de nutrienți esențiali. Accentul ar trebui pus mereu pe calitatea alimentației și pe formarea unor obiceiuri sănătoase, nu pe reducerea unei cifre de pe cântar.

Ca sfat practic, în meniul zilnic al copilului nu ar trebui să lipsească legumele și fructele proaspete, proteinele de calitate (ouă, carne, pește, leguminoase), cerealele integrale, lactatele sau alternativele potrivite, plus nucile și semințele — introduse gradual, în funcție de vârstă. O masă colorată și variată e, de multe ori, un indiciu mai bun al sănătății decât aspectul fizic.

Așa că, dragă mămică, poate cea mai bună întrebare pe care ne-o putem pune nu e „mănâncă cel mic prea mult?”, ci „ce primește, de fapt, organismul lui din ceea ce mănâncă?”. Răspunsul la această întrebare face diferența reală pentru sănătatea și dezvoltarea copilului tău.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)