Cimbru și rozmarin în studiile despre cancer: ce arată știința

Dragele mele, dacă aveți în bucătărie un ghiveci cu cimbru și unul cu rozmarin, sunt șanse mari să le folosiți doar pentru aromă. Dar știați că aceste plante aromatice, atât de banale la prima vedere, au ajuns subiect serios de cercetare pentru cei care studiază mecanismele cancerului? Hai să vedem, cu mintea limpede și fără sensaționalism, ce au descoperit oamenii de știință.

Înainte de toate, o precizare importantă pe care o voi repeta pe parcursul articolului: majoritatea acestor rezultate provin din experimente pe celule sau pe animale de laborator. Sunt fascinante și pline de potențial, dar NU înseamnă că un ceai de cimbru sau o friptură cu rozmarin pot trata cancerul. Acestea fiind spuse, hai să vedem ce s-a descoperit.

Cimbrul, sub lupa cercetătorilor

Un studiu publicat în International Journal of Molecular Sciences a analizat efectele cimbrului (Thymus vulgaris) în modele experimentale de carcinom mamar. Cercetătorii au folosit atât animale, cât și culturi de celule tumorale pentru a observa cum reacționează tumorile la administrarea acestei plante.

Rezultatele au fost surprinzătoare: la șoarecii cu tumori mamare de tip 4T1, hrănirea cu cimbru a fost asociată cu o reducere de aproximativ 84-85% a volumului tumorilor, în funcție de concentrația folosită. Cercetătorii au observat și modificări în activitatea mitotică a celulelor tumorale, adică în ritmul lor de multiplicare. Într-un alt experiment, pe șobolani, cimbrul a fost asociat cu o frecvență mai mică a apariției tumorilor mamare.

Cimbrul conține compuși precum timolul și carvacrolul, cunoscuți pentru proprietățile antioxidante și pentru capacitatea lor de a influența anumite procese celulare, precum proliferarea și stresul oxidativ. Însă, așa cum spuneam, un efect observat în laborator nu se traduce automat într-un beneficiu similar pentru corpul uman — doza, absorbția și metabolizarea substanțelor contează enorm, iar aceste aspecte trebuie confirmate prin studii clinice pe oameni.

Rozmarinul, aliatul din bucătărie cu potențial științific

Rozmarinul are și el compușii lui vedetă: carnosolul, acidul carnosic și acidul rosmarinic, toți cu activitate antioxidantă puternică. Cercetătorii au studiat modul în care aceste substanțe influențează proliferarea celulară și apoptoza, adică procesul natural prin care organismul elimină celulele deteriorate sau nedorite.

Carnosolul și acidul carnosic au fost analizați în legătură cu mai multe tipuri de cancer, iar rezultatele din laborator sugerează că pot interveni în diverse mecanisme celulare. Din nou, însă, aceste date nu permit concluzia că rozmarinul din farfuria noastră are efect terapeutic împotriva cancerului.

Rozmarinul și cărnurile la grătar — o legătură surprinzătoare

Există și o direcție de cercetare mai puțin cunoscută, dar foarte practică pentru cine gătește des carne la temperaturi mari: aminele heterociclice (HCA). Acestea se formează atunci când carnea este prăjită sau frigărăită la foc puternic și au proprietăți mutagene, fiind legate de riscul de cancer.

Vestea bună? Rozmarinul pare să ajute. Într-un studiu pe chiftele din carne de vită, extractele de rozmarin adăugate înainte de prepararea termică au redus semnificativ nivelul a două tipuri de HCA — în anumite condiții, reducerea a ajuns până la 91,7% pentru MeIQx și 85,3% pentru PhIP. Un alt studiu, în care rozmarinul a fost folosit ca marinadă, a arătat reduceri de aproximativ 57% și, respectiv, 90% pentru aceleași substanțe.

Sfat practic: chiar dacă nu putem transforma aceste cifre într-o rețetă exactă (cantitățile de extract din studii diferă mult de cele folosite acasă), un lucru rămâne valabil: marinarea cărnii cu ierburi aromatice precum rozmarinul, cimbrul sau usturoiul, înainte de gătit la temperaturi mari, este considerată în general o practică benefică. Așa că data viitoare când pregătiți un grătar sau niște chiftele, nu vă zgârciți la rozmarin — pe lângă gustul minunat, poate ajuta.

Ce reținem din toate aceste descoperiri

Cercetările despre cimbru și rozmarin sunt încurajatoare și arată că plantele aromatice pe care le folosim zilnic conțin compuși bioactivi cu adevărat interesanți. Dar este esențial să păstrăm perspectiva corectă: aceste plante nu sunt tratamente pentru cancer, iar consumul lor nu înlocuiește niciodată prevenția medicală, controalele regulate sau tratamentele recomandate de medici.

Ce putem face, cu mintea liniștită? Să continuăm să folosim cimbru și rozmarin din plin în bucătărie, ca parte a unei alimentații variate și echilibrate. Sunt gustoase, aromate și, pe deasupra, conțin compuși care merită studiați în continuare. Până când știința va avea răspunsuri clare pentru oameni, bucurați-vă de ele exact așa cum le-ați folosit dintotdeauna — cu bun-simț și cu plăcere.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)