Nadia Comăneci și dor de Transilvania la Haferland 2026

Dacă anul acesta ai ratat Săptămâna Haferland, îți spun sincer: merită să-l pui de pe acum în calendar pentru ediția viitoare. Este genul de festival care nu te lasă indiferentă, indiferent dacă ești pasionată de tradiții, de muzică sau pur și simplu vrei o vacanță altfel, în satele săsești din Transilvania.

Între 6 și 9 august, aproape 10.000 de oameni au ajuns în cele 10 localități incluse în festival, unde s-au desfășurat peste 60 de evenimente. Tema din acest an, „Dor de Transilvania”, s-a simțit în tot ce s-a întâmplat acolo: nostalgie, bucurie și acel sentiment plăcut că faci parte, măcar pentru câteva zile, dintr-o comunitate caldă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este diversitatea experiențelor. Într-o singură zi poți picta pe lemn în curtea unei biserici fortificate, iar câteva ore mai târziu poți asculta jazz live într-o cetate medievală. Poți participa la un bal săsesc tradițional, poți lua parte la un picnic în cetate sau poți descoperi artă contemporană într-un sat transilvănean liniștit.

Și, ca surpriză de bonus, poți să o întâlnești pe Nadia Comăneci.

Una dintre cele mai emoționante prezențe ale ediției din acest an a fost chiar marea gimnastă, care a fost ambasadoarea Săptămânii Haferland 2026. La Criț, sute de oameni s-au adunat pentru a o vedea în ultima zi de festival, iar ea a mărturisit: „Aici simt că suntem la deschiderea Jocurilor Olimpice. A venit așa de multă lume de peste tot!”

Ce a impresionat-o pe Nadia nu a fost doar numărul mare de participanți, ci felul autentic în care oamenii interacționează: „Aici toată lumea vorbește cu toată lumea, de parcă se cunosc de 10-15 ani, deși de-abia ne-am întâlnit.” Sincer, exact asta simți și tu dacă vii pentru prima dată — un festival care nu are deloc aerul rece, „festivalier”, ci mai degraba te face să te simți acasă.

Cu o zi înainte, Nadia s-a întâlnit și cu copiii din programul educațional susținut de peste un deceniu de Fundația Michael Schmidt la Criț, iar în ultima zi publicul a avut parte de o proiecție în premieră a unui fragment din documentarul „Nadia. The Perfect Ten”. Despre semnificația sportului la această ediție, ea a spus: „Ce poate fi mai frumos decât să ai lângă tine rădăcinile, pentru că despre asta vorbim la Haferland – despre rădăcini, despre tradiții.”

Sfat practic dacă vrei să mergi anul viitor: alocă-ți cel puțin trei-patru zile, pentru că localitățile sunt răspândite, iar fiecare merită timpul ei.

La Bunești, tradițiile s-au transformat în activități la care oricine putea participa — ateliere de pictură pe lemn și de făcut îngeri din lână, chiar în curtea bisericii fortificate. Nu erau obiecte puse în vitrină, ci meșteșugari adevărați care te invitau să încerci alături de ei. Tot aici am descoperit Bike Check Inn, o bază perfectă pentru cei care vor să exploreze Viscri, Criț și Meșendorf pe două roți. Sfatul meu: lasă mașina și ia o bicicletă — Haferland se vede complet altfel de pe pedale, mai încet și mai apropiat de peisaj.

Criț a fost, probabil, centrul de gravitație al festivalului. Aici au avut loc parade ale porturilor tradiționale și ale fanfarelor săsești, o nuntă tradițională reconstituită în biserica fortificată, iar sâmbătă seara balul săsesc a adus toată energia satului într-un singur loc. Nu e o reconstituire rigidă a trecutului — e o experiență vie, contemporană, trăită cu naturalețe de participanți. La Casa Kraus am mâncat foarte bine, iar la vernisajul expoziției „Agapi, o jumătate de secol de iubire”, semnată de Kira Hagi, arta contemporană a găsit un loc surprinzător de bun printre casele săsești vechi.

La Cetatea Rupea, concertul Luizei Zan de vineri seară a transformat zidurile medievale într-un decor de jazz — un moment rar, care s-a numărat printre cele mai apreciate ale ediției. La Saschiz, ritmul s-a schimbat complet: picnicul organizat de Vecinătatea Femeilor din Saschiz, în cetatea recent recondiționată, a fost genul de după-amiază în care te bucuri pur și simplu de loc, nu de program. Dacă treci prin zonă, fă-ți timp și pentru cafenelele Tei Teehaus și Green Coffee House — sunt popasuri perfecte.

La Cloașterf, jazz-ul Luizei Zan a răsunat într-o șură, într-un cadru intim și rustic, complet diferit de o sală de concerte obișnuită. Sună ca un experiment riscant, dar exact contrastul acesta — muzică rafinată într-un decor tradițional — l-a făcut memorabil.

Dacă vrei o vacanță care să-ți umple sufletul, nu doar telefonul cu poze frumoase, Săptămâna Haferland e o experiență de pus pe listă. Vino cu timp, cu curiozitate și, ideal, cu o bicicletă.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)