Fără copii? Iată cine îți moștenește de fapt averea

Dacă nu ai copii, probabil crezi că, în cazul în care ți s-ar întâmpla ceva, tot ce ai agonisit ar ajunge automat la partenerul de viață. E o presupunere firească și foarte răspândită, dar, din păcate, nu corespunde întru totul realității. Codul civil românesc stabilește o ordine foarte clară a moștenitorilor, iar soțul supraviețuitor ajunge deseori să împartă averea cu părinții, frații sau alte rude ale persoanei decedate. Hai să vedem exact cum funcționează, ca să nu fii luată prin surprindere și, mai ales, ca să știi ce poți face din timp.

Regulile de care vorbim se aplică atunci când nu există un testament care să stabilească altfel lucrurile, în limitele permise de lege. Așadar, dacă vrei ca averea ta să ajungă exact la cine dorești tu, testamentul rămâne unul dintre cele mai bune instrumente pe care le ai la dispoziție.

Legea împarte rudele care pot moșteni în patru clase. Prima clasă include descendenții — copii, nepoți și ceilalți urmași direcți. Dacă nu există descendenți, se trece la clasa a doua, formată din părinții persoanei decedate, frații și surorile acesteia, precum și copiii acestora din urmă, adică nepoții de frate sau soră.

Practic, lipsa copiilor nu înseamnă automat că soțul rămâne singurul moștenitor. Dimpotrivă, aici apare unul dintre cele mai surprinzătoare scenarii: dacă persoana decedată era căsătorită, nu avea copii, dar avea în viață atât părinți, cât și frați sau surori, soțul supraviețuitor primește doar o treime din moștenire. Celelalte două treimi merg către părinți și frați, conform regulilor Codului civil.

Aici e important să lămurim un aspect care creează multă confuzie: masa succesorală. Dacă cei doi soți au avut bunuri comune — cum e adesea cazul locuinței — înainte de orice împărțire trebuie stabilit ce parte era deja a soțului supraviețuitor și ce parte aparținea persoanei decedate. Doar partea defunctului intră efectiv în moștenire. Așa se explică de ce afirmația „soțul primește o treime din casă” poate fi complet greșită atunci când locuința e bun comun al celor doi.

Cota soțului supraviețuitor se schimbă în funcție de rudele existente. Dacă nu există ambele categorii — adică fie părinții, fie frații — ci doar una dintre ele, soțul primește jumătate din moștenire, iar cealaltă jumătate revine rudelor cu care vine în concurs, fie ele părinți, frați sau nepoți de frate.

Dacă nu există nici copii, nici părinți, nici frați sau descendenții lor, se trece la clasa a treia: ascendenții ordinari, adică bunicii și străbunicii. În acest caz, soțul supraviețuitor primește trei sferturi din moștenire, iar bunicii sau străbunicii împart restul de un sfert.

Când nici din această categorie nu mai există rude, urmează clasa a patra, a colateralilor ordinari — unchi, mătuși, veri primari și alte rude până la gradul al patrulea inclusiv (frații, surorile și copiii lor nu intră aici, ei fiind deja în clasa a doua). Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire alături de rude din această ultimă clasă, el primește trei sferturi, iar restul de un sfert se împarte între colaterali.

Există, desigur, și situația fericită în care soțul primește întreaga moștenire: se întâmplă atunci când nu mai există nicio rudă cu vocație succesorală, din niciuna dintre cele patru clase. Așa că, dacă vrei să știi cu adevărat ce s-ar întâmpla cu averea ta, nu te opri la întrebarea „am copii sau nu”. Verifică cine mai e în viață din familie — părinți, frați, nepoți de frate, bunici — pentru că ei pot influența semnificativ împărțirea.

Există și un scenariu mai puțin discutat: o persoană necăsătorită, fără copii și fără nicio rudă care să poată moșteni. În acest caz, averea nu rămâne fără proprietar. Codul civil prevede că, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul se transmite comunei, orașului sau municipiului pe raza căruia se aflau bunurile la data decesului. E o regulă puțin cunoscută, dar care există exact pentru astfel de situații.

Vestea bună este că ai control asupra acestor lucruri. Dacă nu ai copii și vrei să lași bunurile cuiva anume — un partener, o soră, un prieten apropiat sau chiar o cauză care îți e dragă — poți face asta printr-un testament. Trebuie să știi însă că libertatea testamentară nu e absolută: soțul supraviețuitor și, în anumite situații, părinții sunt moștenitori rezervatari, ceea ce înseamnă că legea le protejează o parte din moștenire, indiferent ce scrie în testament. În schimb, frații și surorile nu beneficiază de această protecție, așa că, dacă vrei, poți exclude complet un frate sau o soră printr-un testament clar redactat.

Ca sfat practic: dacă situația ta familială e una dintre cele descrise mai sus și vrei să eviți surprize neplăcute pentru cei dragi, cel mai bun moment să discuți cu un notar despre un testament este acum, cât ai timp și liniște să iei decizii clare. Nu e un subiect vesel, știu, dar puțină planificare azi poate scuti familia ta de multe frământări și eventuale conflicte pe viitor.

Așadar, dacă te-ai întrebat vreodată cine îți moștenește averea în lipsa copiilor, răspunsul depinde în mare parte de cine mai există în familia ta. Soțul nu primește automat totul — părinții, frații, bunicii și chiar rudele mai îndepărtate pot intra la moștenire, într-o ordine strict stabilită de Codul civil. Cu cât înțelegi mai bine aceste reguli, cu atât poți lua decizii mai bune pentru cei pe care îi iubești.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)