Sarmalele, între mândrie națională și armă politică

Există subiecte care par nevinovate până când cineva le transformă în teren de luptă. Sarmalele, mâncarea pe care o asociem cu duminicile în familie, cu mirosul din bucătăria bunicii și cu masa de sărbători, au ajuns recent în centrul unui scandal cu iz politic. Iar noi, cele care le gătim și le iubim, ne-am trezit privind la ele altfel, întrebându-ne ce vină au avut de au fost aduse în prim-plan într-o dispută atât de departe de rostul lor firesc.

Totul a pornit de la audierile parlamentare pentru Consiliul ICR, unde o candidată nu a primit votul comisiei. Motivul invocat de un reprezentant al unui partid a fost, culmea, legat de sarmale: viziunea ei culturală ar fi fost, chipurile, prea îndreptată spre acest simbol tradițional. Candidata a răspuns ulterior pe Facebook, precizând că nu ar susține niciodată o strategie culturală axată pe sarmale. Și uite așa, un preparat nevinovat a devenit argument într-o ceartă politică, fără să aibă vreo legătură reală cu gustul sau cu bucătăria românească.

Ce mi se pare fascinant, ca femeie care apreciază atât tradițiile, cât și deschiderea spre nou, este cum un fel de mâncare poate deveni simbol pentru două tabere complet opuse. Pentru unii, sarmalele reprezintă o promovare culturală depășită, ancorată în festivaluri de folclor și poezie patriotică, un fel de imagine de țară rămasă undeva prin anii ’90. Pentru alții, sunt exact opusul: un semn de naționalism prost înțeles, ceva de care trebuie să ne distanțăm public.

Amândouă părerile, spuse așa, tranșant, ratează un lucru esențial: sarmaua nu e vinovată de nimic. Ea nu are nicio ideologie. E doar mâncare bună, făcută cu răbdare, care poate sta la fel de bine pe o masă de sărbătoare simplă, cât și într-un meniu rafinat de restaurant. Am văzut chiar variante elevate, cu sarmale mai mici, servite elegant, exact pentru a arăta că tradiția poate fi reinterpretată fără să fie renegată.

Cred că lecția de aici, dincolo de scandalul politic, e una simplă și utilă pentru noi toate: nu lăsați discuțiile despre identitate să vă strice plăcerea unei mese bune. Dacă vă plac sarmalele, gătiți-le cu drag, indiferent ce spun unii sau alții despre ce ar reprezenta ele. Cultura noastră culinară nu trebuie să fie nici desuetă, nici renegată — poate fi, pur și simplu, a noastră, trăită firesc, fără etichete.

Așa că data viitoare când vă apucați de sarmale, gândiți-vă doar la gust, la mirosul de foi de varză care fierb încet și la bucuria de a le împărți cu cei dragi. Restul e doar zgomot politic, care trece, în timp ce o mâncare bună rămâne.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)