De ce vorbim în somn și ce ne spune despre creier

Ți s-a întâmplat vreodată să te trezești și partenerul să îți spună, amuzat, că ai purtat o conversație întreagă în timpul nopții? Sau poate tu ești cea care a fost trezită de sonorul cuiva drag care murmura, râdea sau răspundea la întrebări invizibile, cufundat în somn. Dacă da, nu ești singură — și, cel mai probabil, nu e nimic de care să te îngrijorezi.

Vorbitul în somn este unul dintre cele mai comune comportamente nocturne și poartă un nume științific: somnilocvie. Specialiștii îl încadrează în categoria parasomniilor, adică acele comportamente neobișnuite care apar în timpul somnului. În marea majoritate a cazurilor este complet inofensiv, dar merită să înțelegem de ce se produce și când ar trebui să tragem un semnal de alarmă.

Practic, somnilocvia înseamnă emiterea involuntară de sunete, cuvinte sau propoziții în timpul somnului, fără ca persoana să fie conștientă de ce spune. Uneori sunt doar niște murmure neinteligibile, alteori propoziții întregi, care pot da impresia unui dialog real. Vestea bună este că majoritatea episoadelor durează sub 30 de secunde, iar dimineața, aproape nimeni nu își amintește nimic.

Fenomenul e mult mai frecvent decât ai crede. La copii, ale căror sisteme nervoase sunt încă în plină dezvoltare, aproape jumătate au avut cel puțin un episod de vorbit în somn. La adulți, procentul scade, dar circa 5% continuă să vorbească în somn în mod regulat, iar episoade ocazionale pot apărea practic la orice persoană, indiferent de vârstă.

Un aspect interesant: multă vreme s-a crezut că vorbim doar în timpul viselor, dar cercetările arată că somnilocvia poate apărea și în somnul REM, etapa viselor intense, și în somnul non-REM, cel profund. În REM, discursul tinde să fie mai expresiv și legat de conținutul visului. În somnul profund, apar mai ales sunete scurte și cuvinte fără sens.

Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dar cercetătorii cred că totul se reduce la o activare incompletă a unor zone ale creierului în timpul nopții. Normal, regiunile responsabile de vorbire și mișcare sunt parțial „oprite” cât dormim. La unele persoane, această frânare nu funcționează complet, iar creierul rămâne într-o stare intermediară, între somn și veghe, suficient de activă pentru a produce vorbire.

Există câțiva factori care cresc șansele să vorbești în somn, iar vestea bună e că majoritatea pot fi gestionați prin obiceiuri sănătoase.

Stresul și perioadele încărcate emoțional sunt printre cele mai frecvente cauze — mulți observăm că vorbim mai des în somn înainte de un examen, un interviu sau o perioadă tensionată la job. Oboseala excesivă are un efect similar: atunci când organismul e epuizat, tranzițiile dintre fazele somnului devin instabile, iar riscul de parasomnii crește.

La copii, febra este un declanșator frecvent, temperatura ridicată influențând activitatea cerebrală nocturnă. La adulți, alcoolul joacă un rol important: chiar dacă la început te ajută să adormi mai rapid, în a doua parte a nopții fragmentează somnul și poate crește frecvența episoadelor de vorbit în somn. Anumite medicamente — antidepresive, sedative sau alte substanțe care influențează sistemul nervos — pot avea un efect similar. Nu în ultimul rând, există și o componentă genetică: dacă ai rude apropiate care vorbesc în somn sau au alte parasomnii, șansele să faci și tu la fel sunt mai mari.

Hai să spulberăm un mit foarte răspândit: nu, persoana care vorbește în somn nu „dezvăluie secrete” și nu spune ce gândește cu adevărat. Nu există dovezi științifice care să susțină ideea asta. Discursul din timpul somnului este format din fragmente de activitate cerebrală, amintiri, emoții și elemente de vise, fără niciun control conștient. Poate părea că persoana răspunde la întrebări sau continuă un dialog, dar de obicei răspunsurile nu au nicio logică — și, cel mai probabil, dimineața nu își va aminti absolut nimic.

Vestea liniștitoare este că somnilocvia este considerată o parasomnie benignă. Nu afectează creierul, nu produce leziuni și nu este legată de deteriorarea funcțiilor cognitive. Devine o problemă doar atunci când episoadele sunt foarte frecvente, zgomotoase sau apar alături de alte comportamente neobișnuite în timpul nopții, cum ar fi mișcări bruște, agitație intensă sau treziri confuze. În aceste situații, o evaluare medicală este utilă, iar medicul poate recomanda o polisomnografie — un test care analizează activitatea cerebrală, respirația și mișcările corpului pe timpul nopții.

Pentru somnilocvia „obișnuită”, cea izolată și fără alte simptome, nu este nevoie de niciun tratament special. Dacă episoadele sunt rare, poți pur și simplu să le ignori. Ce poți face, în schimb, este să reduci factorii care le favorizează: încearcă să dormi suficient, redu consumul de alcool seara, gestionează stresul prin activități relaxante — o baie caldă, câteva minute de respirație conștientă sau o carte bună înainte de culcare — și păstrează o rutină constantă de somn, cu ore fixe de adormire și de trezire.

Nu există o formulă magică care să elimine complet fenomenul, dar un somn odihnitor, mai puțin stres și o rutină de seară relaxantă pot reduce semnificativ frecvența episoadelor. Așa că, dacă partenerul îți spune că ai „ținut un discurs” în somn azi-noapte, poți respira liniștită — creierul tău pur și simplu își face treaba, trecând prin etapele normale ale somnului. Doar dacă observi că fenomenul devine frecvent, zgomotos sau se asociază cu alte comportamente neobișnuite, are sens să discuți cu un medic specialist în somn.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)