Irina Vasilcan rupe tăcerea despre soțul ei dispărut

Sunt povești care ne opresc din citit și ne fac să respirăm mai greu, iar cea a Irinei Vasilcan este, din păcate, una dintre ele. La mai bine de o săptămână de la moartea soțului ei, arbitrul Gheorghe Moldovan, femeia a decis să vorbească public despre ce s-a întâmplat cu adevărat în căsnicia lor. A făcut-o într-un podcast, cu lacrimi în ochi, povestind o realitate mult mai complicată decât ceea ce s-a vehiculat în spațiul public.

Gheorghe Moldovan avea doar 30 de ani când s-a sinucis în curtea soției sale, lăsând în urmă mesaje în care o acuza pe Irina că i-ar fi dorit moartea. Cei doi treceau printr-un proces de divorț, iar el, spune ea, refuza să accepte finalul relației. Irina a ținut să clarifice, pentru prima dată public, propria versiune a evenimentelor.

„Cred că este timpul să povestesc cum stau lucrurile cu adevărat. Sunt acuzată că din cauza mea a murit el, dar vreau să spun că nu e adevărat. Nu i-am dorit moartea lui, ba dimpotrivă, am încercat până în ultima secundă să îi salvez viața, punând viața mea și a copiilor mei în pericol”, a declarat Irina Vasilcan la podcastul Monolog.

Un detaliu care ne-a atras atenția și despre care credem că merită discutat deschis este felul în care a descris evoluția relației lor. Ceea ce la început părea atenție și afecțiune s-a transformat, în timp, într-un control din ce în ce mai strâns.

„Am observat și momente de gelozie cu privire la prietenele mele sau la conversații de prin telefon. El întotdeauna avea acces la telefonul meu. Chiar din primele săptămâni de discuții, el deja avea parolele la conturile mele și gestiona fiecare mesaj. Primeam capturi din conversațiile mele unde eu trebuia să explic de ce am răspuns cuiva în modul acesta, trebuia să-i explic lui. La început credeam că e grijă, dragoste, gelozie. Am văzut asta ca pe o formă de dragoste”, a povestit Irina.

Este exact genul de mărturie care ne amintește cât de important este să vorbim despre liniile fine dintre afecțiune și control într-o relație. Gelozia excesivă, nevoia de a avea acces permanent la telefonul partenerei, solicitarea constantă de explicații pentru fiecare interacțiune socială — toate acestea sunt semnale pe care, la începutul unei relații, le putem confunda cu dovezi de iubire, exact așa cum a recunoscut și Irina.

Dacă te regăsești, fie și parțial, în acest tipar, iată câteva repere la care să te gândești:

Observă dacă afecțiunea vine la pachet cu control asupra telefonului, prietenilor sau programului tău zilnic. Dragostea sănătoasă nu are nevoie de supraveghere pentru a exista.

Vorbește cu oameni de încredere din afara relației — prieteni, familie, un terapeut. Izolarea este adesea primul pas într-o dinamică de control, iar menținerea legăturilor cu cei din jur te poate ajuta să vezi mai clar situația.

Nu te simți vinovată pentru deciziile pe care le iei în privința propriei siguranțe, indiferent de presiunea emoțională pe care o poți simți din partea celuilalt.

Înainte de tragicul deznodământ, Gheorghe Moldovan a transmis mai multe mesaje în care susținea că soția sa este responsabilă pentru starea lui și pentru decizia pe care urma să o ia.

„Din cauza soției mele am ajuns în etapa de a-mi pune capăt zilelor, cu părere de rău. De un an de zile, lucrurile care mi s-au spus: vreau să mor, vreau să scap de tine, vreau să dispari din viața mea, dacă aș putea te-aș băga la pușcărie, dacă ai muri m-aș simți mai bine, lucrurile acestea au fost menționate foarte des. Lucrurile acestea au ajuns la limită”, a declarat Gheorghe Moldovan, potrivit mesajelor sale dinaintea tragediei.

Este o situație extrem de dureroasă, în care fiecare parte are propria versiune, iar noi, ca cititoare, nu putem și nu trebuie să judecăm definitiv cine are dreptate. Ce putem face, însă, este să reținem lecția mai mare din toată această poveste: comunicarea sinceră, limitele sănătoase și cererea de ajutor specializat — fie printr-un terapeut de cuplu, fie printr-un consilier individual — pot face diferența într-o relație aflată în impas.

Dacă tu sau cineva drag ție traversează o perioadă de criză emoțională sau are gânduri de autovătămare, nu ezita să ceri sprijin specializat. Vorbește cu un psiholog, cu medicul de familie sau sună la liniile de urgență dedicate sănătății mintale. Nu trebuie să treci singură prin momente dificile, iar cererea de ajutor este un semn de curaj, nu de slăbiciune.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)