De ce crește burta la menopauză, deși greutatea nu se schimbă

Ai observat că, deși cântarul arată cam aceleași cifre ca înainte, pantalonii nu-ți mai vin la fel și abdomenul pare mai proeminent? Nu-ți imaginezi lucrurile. Este una dintre cele mai frecvente nemulțumiri pe care le aud femeile la menopauză, iar explicația nu ține de voința ta sau de câte calorii mănânci, ci de o schimbare hormonală profundă care își pune amprenta pe tot corpul.
Vestea importantă este că, pe lângă disconfortul estetic, această schimbare poate veni la pachet cu valori mai mari ale glicemiei și colesterolului. Deci merită să înțelegem ce se petrece, ca să știm și cum să reacționăm.
Totul pornește de la estrogen, hormonul care, printre multe alte roluri, decide și unde își depozitează corpul grăsimea. Înainte de menopauză, majoritatea femeilor acumulează grăsime mai ales pe șolduri și coapse – așa-numita formă de „pară”. Când nivelul de estrogen scade, corpul își schimbă strategia și începe să depoziteze mai multă grăsime în zona abdominală, inclusiv grăsime viscerală, cea care se strânge în jurul organelor interne.
Aici e punctul sensibil: grăsimea viscerală nu e doar o chestiune de aspect. Ea este activă metabolic, produce inflamație și poate duce la rezistență la insulină – adică celulele tale răspund mai greu la insulină, hormonul care reglează glicemia. Practic, poți avea un risc metabolic mai mare chiar dacă greutatea ta generală nu s-a schimbat aproape deloc.
Această rezistență la insulină poate împinge glicemia în sus, iar modificările hormonale din această perioadă pot influența și nivelul grăsimilor din sânge. Multe femei observă la menopauză o creștere a colesterolului LDL (cel „rău”) și modificări ale trigliceridelor. Când la toate acestea se adaugă o circumferință abdominală mai mare și eventual tensiune arterială crescută, vorbim despre ceea ce medicii numesc sindrom metabolic – un grup de factori de risc care cresc șansele de a dezvolta diabet de tip 2 sau boli cardiovasculare.
Nu totul se datorează însă exclusiv hormonilor. Odată cu vârsta, pierdem treptat masă musculară, iar asta înseamnă un metabolism mai lent și o capacitate mai redusă de a folosi eficient glucoza din alimentație. Dacă la asta adăugăm nopți nedormite, mult timp petrecut pe scaun, mese dezechilibrate sau o predispoziție genetică moștenită, înțelegem de ce schimbările metabolice de după 45-50 de ani sunt, de fapt, un cumul de factori, nu doar „vina” menopauzei.
Vestea bună este că poți interveni, și efectele se văd. Antrenamentele de forță – chiar și două-trei sesiuni pe săptămână, cu benzi elastice sau greutăți – te ajută să păstrezi masa musculară, care altfel se pierde natural cu vârsta. Mersul pe jos zilnic și mișcarea aerobică susțin inima și ajută la controlul glicemiei. În ce privește alimentația, încearcă să incluzi suficiente proteine la fiecare masă, legume variate, cereale integrale și leguminoase, adaptate la ce îți priește ție.
Nu subestima nici somnul de calitate – el influențează direct hormonii implicați în foame și metabolism. Și, poate cel mai important sfat: nu aștepta să apară simptome ca să-ți verifici tensiunea arterială, glicemia, hemoglobina glicozilată (HbA1c) și profilul lipidic. Un control anual, discutat cu medicul tău, te poate ajuta să intervii din timp și să treci prin această etapă cu mai multă liniște.
Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)