Testosteronul, riscul suicidar și diferența dintre femei și bărbați

Există subiecte despre care nu se vorbește suficient, iar sănătatea mintală la vârsta a treia este, cu siguranță, una dintre ele. Un studiu recent aduce în discuție un aspect fascinant și, în același timp, îngrijorător: legătura dintre testosteron și riscul suicidar la persoanele în vârstă care se confruntă cu depresie severă. Iar concluzia surprinzătoare este că acest hormon pare să acționeze complet diferit la femei față de bărbați.

Cercetătorii au analizat datele a 805 pacienți cu vârste între 60 și 89 de ani, internați pentru episoade depresive majore severe. Vârsta medie a fost de 66 de ani, iar în grup au fost incluși 281 de bărbați și 524 de femei. Dintre aceștia, 382 prezentau ideație sau comportament suicidar, în timp ce restul de 423 sufereau de depresie severă fără astfel de manifestări documentate.

Ce au descoperit, mai exact? La bărbații în vârstă, un nivel relativ mai ridicat al testosteronului a fost asociat cu o probabilitate mai mică de gânduri sau comportamente suicidare. Practic, testosteronul a acționat ca un factor protector. La femei, tabloul a fost exact pe dos: un nivel mai ridicat al hormonului a fost asociat cu o probabilitate crescută de risc suicidar.

Important de precizat: cercetătorii nu au comparat direct valorile absolute ale testosteronului între femei și bărbați, pentru că acestea diferă natural foarte mult între sexe. În schimb, au standardizat nivelurile separat pentru fiecare sex, analizând poziția fiecărei persoane față de valorile tipice pentru propriul gen. Probele de sânge au fost recoltate dimineața, în primele zile de la internare, tocmai pentru a evita influența variațiilor zilnice ale hormonului.

Cifrele din spatele acestei descoperiri sunt destul de clare: la bărbați, fiecare creștere semnificativă a testosteronului standardizat a fost asociată cu o reducere estimată de aproximativ 7,6 puncte procentuale a riscului suicidar. La femei, situația s-a inversat, cu o creștere estimată de circa 4,5 puncte procentuale a probabilității de risc suicidar odată cu creșterea nivelului hormonal.

Este esențial să înțelegem, totuși, că aceste cifre nu sunt reguli universale valabile pentru orice femeie sau orice bărbat. Sunt estimări statistice, obținute pe un grup specific de participanți, după ce cercetătorii au ajustat rezultatele pentru mai mulți alți factori care influențează riscul suicidar.

Și tocmai aici intervine partea cu adevărat utilă a studiului: testosteronul nu este singurul—și cu siguranță nu cel mai important—factor de risc. La bărbați, consumul de alcool a avut o legătură și mai puternică cu riscul suicidar decât nivelul hormonal. La femei, prezența altor probleme de sănătate fizică, precum diabetul sau bolile cardiovasculare, a avut un impact mai mare. Iar evenimentele stresante recente din viață au crescut riscul, indiferent de sex.

Ce înseamnă asta pentru noi, cele care avem părinți, bunici sau persoane dragi la vârsta a treia? În primul rând, că sănătatea mintală la seniori merită aceeași atenție ca cea fizică, mai ales dacă observăm semne de depresie: retragere socială, pierderea interesului pentru activități, tulburări de somn sau discuții despre lipsa de sens. În al doilea rând, că factorii de risc sunt multipli și interconectați—gestionarea bolilor cronice, limitarea consumului de alcool și sprijinul emoțional în perioadele stresante contează la fel de mult, dacă nu mai mult, decât profilul hormonal.

Un sfat practic pentru toate familiile: dacă o persoană în vârstă din anturajul tău trece printr-o depresie severă, nu minimaliza semnalele și încurajeaz-o să discute cu un medic specialist. Evaluarea completă—care poate include și analize hormonale, dar mai ales evaluare psihiatrică și psihologică—poate face diferența.

Cercetătorii sunt sinceri în privința limitelor studiului: rezultatele nu demonstrează că testosteronul cauzează sau previne gândurile suicidare, iar modificarea artificială a nivelului hormonal nu este, în niciun caz, un tratament recomandat pe baza acestor date. Sunt necesare studii longitudinale suplimentare înainte ca testosteronul să fie considerat un indicator real de risc.

Interesant este și faptul că relația hormon-risc suicidar pare să se schimbe complet în funcție de vârstă. Un studiu anterior, realizat de aceeași echipă, a arătat că la adolescenții cu depresie, testosteronul ridicat a fost asociat cu un risc suicidar mai mare la băieți—exact opusul a ceea ce s-a observat la bărbații în vârstă. Asta ne arată, încă o dată, cât de complex și de dependent de context este creierul uman, și cât de important este să nu tragem concluzii pripite din studii izolate.

Concluzia pentru noi toate? Sănătatea mintală rămâne un puzzle cu multe piese—biologice, emoționale și sociale—iar cea mai bună strategie este, mereu, atenția, dialogul și sprijinul profesional atunci când lucrurile devin grele.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)