Poate o analiză de sânge să depisteze cancerul?

Ai primit vreodată rezultatele unei hemograme și ai observat o valoare marcată cu roșu, care iese din intervalul normal? Primul gând care apare, aproape instinctiv, e „oare am ceva grav?”. Vestea bună este că, în marea majoritate a cazurilor, un astfel de rezultat nu înseamnă cancer. Hai să vedem împreună ce ne spune, de fapt, o hemogramă și când merită să fim atente.

O analiză de sânge de rutină poate fi primul indiciu că ceva nu este în regulă în organism. Un număr neobișnuit de mare de globule albe, o hemoglobină scăzută sau un nivel redus de trombocite pot determina medicul să investigheze mai departe posibilitatea unei afecțiuni hematologice. Important de reținut: aceste valori, luate separat, nu pot confirma singure un cancer de sânge.

Diferența contează enorm, pentru că o hemogramă modificată poate avea zeci de explicații banale — de la o infecție trecătoare sau o carență de fier, până la efectul unor medicamente sau probleme ale măduvei osoase. Analiza poate ridica un semn de întrebare, dar nu oferă niciodată răspunsul complet de una singură.

Așa cum explică specialiștii în hemato-oncologie, hemograma este un instrument excelent de screening, însă diagnosticarea unui cancer de sânge necesită o evaluare amănunțită și investigații suplimentare. Cu alte cuvinte, e un semnal, nu un verdict.

Hemograma completă măsoară trei tipuri principale de celule sanguine: globulele roșii, globulele albe și trombocitele. Pe lângă acestea, îți oferă informații despre hemoglobină, hematocrit și, uneori, despre dimensiunea și forma globulelor roșii.

Ca reper general, valorile considerate normale la adulți sunt, aproximativ, între 5.000 și 10.000 de globule albe pe microlitru, 4,2-6,1 milioane de globule roșii pe microlitru, o hemoglobină de 12-18 g/dL și 150.000-450.000 de trombocite pe microlitru. Însă aceste intervale pot varia ușor de la un laborator la altul, în funcție de vârstă și sex, așa că o singură valoare ușor peste sau sub limită nu ar trebui să te sperie automat.

Medicii devin mai atenți atunci când modificările sunt semnificative, persistă în timp sau afectează simultan mai multe tipuri de celule sanguine. De exemplu, în anumite forme de leucemie, globulele albe pot fi foarte crescute, în timp ce globulele roșii și trombocitele scad. Uneori apar și celule imature, numite blaști, care indică o problemă la nivelul măduvei osoase și necesită investigații suplimentare.

Important de reținut: valorile anormale din hemogramă nu sunt specifice cancerului. O infecție banală poate modifica numărul globulelor albe, o carență de fier sau de vitamina B12 poate provoca anemie, iar anumite medicamente sau afecțiuni cronice pot influența și ele rezultatele. Practic, hemograma îți spune că ceva merită investigat, fără să precizeze exact ce anume.

Diagnosticul unui cancer de sânge nu se pune niciodată doar pe baza unor valori prea mari sau prea mici. Când există o suspiciune de leucemie, medicii analizează la microscop un frotiu de sânge periferic, pentru a evalua forma și maturitatea celulelor. În multe cazuri este nevoie și de o examinare a măduvei osoase, deoarece acolo se formează celulele sanguine și tot acolo poate debuta boala.

În funcție de situație, se pot recomanda investigații suplimentare precum citometrie în flux, teste citogenetice sau secvențiere de nouă generație. Acestea ajută la identificarea tipului exact de celule anormale și, uneori, a unor modificări genetice specifice. Testele se pot face din sânge sau din măduva osoasă, iar unii pacienți au nevoie și de o biopsie de ganglion limfatic.

Există totuși excepții: leucemia limfocitară cronică, de exemplu, poate fi diagnosticată adesea doar prin analize de sânge combinate cu citometrie în flux, fără a fi nevoie de puncție medulară. Alte forme de leucemie necesită, în schimb, examinarea suplimentară a măduvei osoase.

Deci, dacă vezi o valoare modificată pe buletinul de analize, ce faci? În primul rând, nu intra în panică și nu căuta pe internet cele mai grave scenarii posibile. Discută rezultatul cu medicul tău de familie sau cu un specialist, mai ales dacă modificarea este importantă, se repetă la analize succesive sau este însoțită de simptome precum oboseală persistentă, infecții frecvente, vânătăi apărute fără motiv sau sângerări neobișnuite.

Ca sfat practic, e bine să faci o hemogramă completă cel puțin o dată pe an, în cadrul unui control de rutină, chiar dacă te simți perfect sănătoasă. Astfel, medicul are un istoric al valorilor tale și poate observa mai ușor orice schimbare relevantă în timp, comparativ cu analizele anterioare.

Mesajul de reținut este simplu: o hemogramă modificată reprezintă un semnal de alarmă util, nu un diagnostic de cancer. Medicul va analiza simptomele tale, istoricul medical, examenul clinic și, dacă este cazul, investigațiile suplimentare, înainte de a ajunge la o concluzie clară.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)