Ouăle pe care nu trebuie să le cumperi niciodată din supermarket

Câte dintre noi nu am aruncat cutia de ouă în coș, la finalul cumpărăturilor, fără să ne uităm cu adevărat la ce e înăuntru? Ne uităm rapid la data expirării, poate la preț, și gata. Dar iată un sfat de la o prietenă care a învățat pe pielea ei: câteva secunde în plus, în care deschizi cutia și verifici ouăle, pot face diferența între o masă sigură și o problemă de sănătate.

Coaja oului nu e doar un ambalaj natural. E, de fapt, o barieră reală între conținutul oului și tot ce e în jur – bacterii, murdărie, aer. Când coaja se crapă, această protecție dispare. Iar dacă un ou s-a spart deja în cutie, iar albușul sau gălbenușul s-au scurs, lucrurile se complică: conținutul poate ajunge pe celelalte ouă, pe carton și, în cele din urmă, pe mâinile tale.

Aici intervine riscul real: dacă pe coajă există microorganisme care pot îmbolnăvi, printre care și Salmonella, o crăpătură și scurgerea de conținut pot favoriza răspândirea contaminării. De aceea, chiar și o fisură minusculă merită atenție înainte să pui cutia în coș.

Vestea mai puțin bună este că nu toate crăpăturile se văd cu ochiul liber. Multe se ascund pe partea de jos a oului, exact acolo unde nu te uiți când privești cutia de sus. Un semn discret, dar important, este un ou care pare lipit de carton – semn că, probabil, s-a crăpat, a curs puțin albuș, iar acesta s-a uscat și l-a „prins” de ambalaj.

Așa că, dacă vezi pete umede în cutie, urme uscate sau un ou care pare încleiat de carton, cel mai simplu și mai sigur e să alegi altă cutie. Chiar dacă doar un singur ou pare suspect, nu merită riscul pentru restul.

Important de reținut: o coajă crăpată nu înseamnă automat că oul e contaminat cu bacterii periculoase. Și, la fel de important, nici un ou perfect la exterior nu e o garanție 100% că e sigur din punct de vedere microbiologic. Diferența majoră este că o coajă deteriorată oferă o cale suplimentară prin care bacteriile pot ajunge la interior sau se pot răspândi în jur.

Cu toate acestea, dacă ai de ales între o cutie perfect intactă și una cu semne de scurgere sau crăpături, alegerea „sigură” e evidentă.

Iată, pe scurt, ce să faci data viitoare când mergi la cumpărături, ca să economisești timp și griji:

Deschide cutia, dacă magazinul permite, și uită-te atent la fiecare ou. Cauți crăpături vizibile, zone sparte sau orice deteriorare evidentă a cojii.

Aruncă o privire și în interiorul cutiei, nu doar la ouă. Pete umede sau urme uscate pe carton pot fi semnul că un ou s-a spart și a curs deja.

Mișcă ușor ouăle în compartimentele lor, ca să vezi dacă vreunul e lipit de ambalaj. Un ou „prins” de carton poate ascunde o crăpătură pe partea de jos.

Nu uita, desigur, de termenul de valabilitate – dar privește-l în context, împreună cu aspectul general al ambalajului și al ouălor.

Odată ajunsă acasă, igiena rămâne la fel de importantă. Dacă un ou se sparge accidental și conținutul ajunge pe mâini sau pe blatul din bucătărie, spală bine acele suprafețe. Iar dacă observi că ambalajul a fost contaminat cu ou crud, cel mai bine e să nu-l refolosești – resturile pot rămâne pe carton și pot răspândi microorganisme mai departe.

Practic, o verificare de câteva secunde în magazin te poate scuti de bătăi de cap în bucătărie și te ajută să ai mereu ouă proaspete și sigure în frigider.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)