Mărul ras pentru diaree: remediu bunicii, sub lupa științei

Sigur ai auzit-o și tu de la mama sau de la bunica: „dă-i copilului măr ras, îi trece diareea”. Este unul dintre acele remedii de bunici care se transmit din generație în generație, mai ales când vine vorba de cei mici. Rețeta pare simplă — mărul se rade fin și se dă copilului să mănânce, uneori după ce a fost lăsat câteva minute la aer, până se închide puțin la culoare. Dar de unde vine, de fapt, acest obicei și chiar funcționează?

Răspunsul e mai nuanțat decât ne-am dori. Mărul conține pectină, o fibră solubilă care are capacitatea de a absorbi apă. Există chiar și studii care au analizat preparate pe bază de pectină de măr. Însă, din păcate, nu avem suficiente dovezi științifice solide care să confirme că mărul ras, consumat simplu, tratează diareea. Când vine vorba de un episod acut, hidratarea și înlocuirea electroliților rămân, fără discuție, prioritatea numărul unu.

Interesant este că acest remediu are o istorie mult mai lungă decât ne-am imagina. Un articol medical publicat în 1933, în American Journal of Diseases of Children, descria deja folosirea merelor crude în tratamentul diareei la copii. Autorul menționa că dieta cu mere crude era cunoscută de multă vreme în anumite regiuni din Germania și fusese folosită și în practica medicală de acolo. Mărul era ras și oferit copiilor cu diverse forme de diaree, o metodă descrisă anterior de medicul german Ernst Moro. Așadar, nu vorbim doar despre o rețetă de folclor, ci despre un remediu documentat în literatura medicală încă de la începutul secolului XX — deși, e important de spus, tratamentul diareei arăta pe atunci foarte diferit față de ce știm astăzi, iar rehidratarea orală cu soluții de electroliți nu era standardul de acum.

Hai să vedem ce spune, de fapt, știința despre pectină. Este o fibră solubilă prezentă în mod natural în mere, care poate absorbi apă și forma o substanță asemănătoare unui gel. Teoretic, acest mecanism ar putea contribui la creșterea consistenței scaunului și ar putea influența tranzitul intestinal. De aceea, merele și bananele — ambele surse bune de pectină — au fost asociate în timp cu alimentele „potrivite” în perioadele de diaree.

Dar atenție: faptul că mărul conține pectină nu înseamnă automat că un măr ras, mâncat acasă, oprește diareea. Efectul unei fibre izolate poate fi cu totul diferit de efectul unui fruct întreg, iar cantitatea consumată contează enorm.

Ce este cert, însă, este că răzuirea schimbă textura mărului și îl face mult mai ușor de mâncat. Pentru cineva cu greață sau poftă de mâncare redusă — mai ales pentru un copil — un măr ras poate fi mult mai tolerabil decât un fruct întreg, tăiat felii. În plus, poate fi consumat în cantități mici, ceea ce contează atunci când sistemul digestiv este sensibil. Cât despre ideea că mărul trebuie lăsat să se oxideze și să se închidă la culoare înainte de a fi dat copilului — nu există dovezi solide că acest lucru îi schimbă vreun fel efectul.

Există totuși studii mai riguroase, dar acestea vizează preparate standardizate cu pectină, nu mărul ras ca atare. Un studiu randomizat din 1997 a analizat un preparat care conținea pectină de măr și extract de mușețel, administrat unor copii cu diaree acută, alături de rehidratare și alimentație obișnuită. Rezultatul? Diareea s-a încheiat mai frecvent și mai rapid la copiii care au primit acest preparat. Un al doilea studiu, cu 255 de copii, a confirmat o reducere a frecvenței scaunelor la administrarea aceluiași tip de preparat, tot alături de o soluție de rehidratare orală.

Important de reținut: aceste rezultate nu demonstrează că un măr ras, consumat pur și simplu acasă, are exact același efect. Preparatele testate aveau o compoziție controlată riguros, în timp ce mărul, ca aliment, are o cantitate variabilă de pectină, care depinde de soi, coacere și alți factori. Așa că, pe baza dovezilor de care dispunem, cel mai corect este să privim mărul ras ca pe un aliment ușor de tolerat în timpul unui episod digestiv — nu ca pe un tratament pentru diaree.

Poate ai auzit și de dieta BRAT — banane, orez, applesauce (sos de mere) și pâine prăjită — recomandată clasic pentru diaree, greață sau vărsături. Aici, merele apar de obicei sub formă de sos, nu de fruct crud ras. În zilele noastre, abordarea s-a schimbat: recomandările moderne pun accentul pe hidratare și pe revenirea treptată la o alimentație normală, adaptată la ce tolerează fiecare persoană. Dieta BRAT nu este considerată un tratament complet, fiind săracă în multe substanțe nutritive — nu e ideală ca regim exclusiv pe termen lung.

Cel mai mare pericol al diareei acute rămâne deshidratarea. Prin scaunele apoase se pierd apă și electroliți, iar pierderile pot deveni serioase dacă episoadele se repetă frecvent. De aceea, primul obiectiv nu este să „oprești” scaunele cu vreun aliment miraculos, ci să înlocuiești ce se pierde. Organizația Mondială a Sănătății recomandă soluțiile de rehidratare orală — cele care conțin apă, săruri și glucoză într-o proporție optimă pentru absorbție. Iar la copii, alimentația nu trebuie oprită deloc; dimpotrivă, se recomandă continuarea alimentelor nutritive, iar dacă bebelușul este alăptat, alăptarea trebuie menținută.

Așadar, un măr ras poate fi oferit dacă este bine tolerat, dar nu trebuie să înlocuiască niciodată rehidratarea. Nu contează foarte mult dacă alegi mărul crud ras (varianta tradițională) sau un măr copt, care poate fi chiar mai ușor de digerat pentru unele persoane. Ascultă-ți corpul sau copilul: dacă fructele crude provoacă balonare sau disconfort, nu insista să le consume cu forța. Mai important este să continue să bea lichide și să mănânce ce tolerează.

Când vine vorba despre cei mici, atenția la hidratare trebuie să fie și mai mare. Mărul ras poate face parte din alimentație dacă este tolerat, dar nu ar trebui privit niciodată ca tratament principal — soluțiile de rehidratare orală rămân esențiale, iar alimentația potrivită vârstei trebuie continuată. La sugari și copii mici, riscul de deshidratare este chiar mai mare, așa că fii atentă la semne precum urinarea redusă, gura uscată, lipsa lacrimilor, somnolența neobișnuită sau starea generală alterată. Dacă observi astfel de semne, e momentul să ceri sfatul unui medic.

Un episod ușor de diaree se poate rezolva de la sine, în câteva zile, dar există situații în care ai nevoie de un consult medical fără întârziere: apariția sângelui în scaun, semnele de deshidratare, febra ridicată, durerile abdominale severe sau vărsăturile persistente. La copii, la persoanele vârstnice și la cele cu boli cronice, pragul pentru a cere ajutor medical trebuie să fie și mai scăzut — mai bine previi, decât să regreți.

În concluzie, mărul ras este un remediu tradițional fascinant, cu o istorie documentată încă din prima parte a secolului XX, și are chiar o explicație biologică plauzibilă, datorată pectinei pe care o conține. Totuși, dovezile actuale nu sunt suficiente pentru a-l numi tratament pentru diaree — este, mai degrabă, un aliment ușor de tolerat, bun de avut la îndemână. Prioritatea reală, atunci când tu sau cel mic aveți un episod de diaree, rămâne rehidratarea, cu soluții de electroliți. Mărul poate rămâne liniștit în farfurie — dar nu ar trebui să fie singurul lucru de acolo.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)