Kikinda: orașul din Banatul sârbesc care merită descoperit

Dacă îți place să te răsfeți cu escapade de weekend care nu costă o avere și te scot din tiparul obișnuit, am o veste bună pentru tine: la doar câțiva kilometri de graniță, în Banatul sârbesc, se ascunde un orășel plin de povești fermecătoare. Se numește Kikinda și, în fiecare septembrie, se transformă în gazda unuia dintre cele mai simpatice festivaluri din regiune — Dani Ludaje, adică Zilele Dovleacului.

Anul trecut, peste 19.000 de turiști din România au trecut granița pentru acest festival, dintr-un total de peste 70.000 de participanți. Practic, mai bine de unul din patru vizitatori a venit din țara noastră. Cifra spune multe despre cât de aproape sufletește sunt bănățenii de Kikinda — și despre cât de merituoasă e o vizită aici, chiar dacă nu prinzi festivalul.

Ce mi se pare cu adevărat inspirațional în povestea Kikindei este cum un oraș fără munte, fără mare și fără monumente spectaculoase și-a construit identitatea turistică din lucruri simple, autentice, chiar din glumele locului. Este o lecție bună pentru oricine visează să transforme ceva mic într-o poveste frumoasă.

Totul a pornit de la o glumă bănățeană: pusta din jurul Kikindei e atât de plată, încât localnicii spuneau în glumă că, dacă te urci pe un dovleac (ludaie, în dialect), vezi tot Banatul. În loc să lase gluma să se piardă, kikindenii și-au însușit-o și au transformat-o, acum 41 de ani, într-un festival. Primul „bal al dovlecilor”, din 1985, a adunat vreo 200 de oameni. Astăzi, festivalul aduce zeci de mii de vizitatori, iar în 2023 aici s-a cântărit un dovleac-record de 865,5 kilograme.

Sfatul meu: dacă mergi în septembrie, mergi cu burta goală. La ceaunele din festival găsești mâncare cu boia, chimen și găluști, exact ca acasă, în bucătăria bănățeană. Este genul de experiență culinară care te face să te simți, cumva, ca acasă, chiar dacă ești în altă țară.

Dincolo de dovleci, Kikinda are câteva atracții pe care merită să le pui pe lista ta.

La Muzeul Național o poți vedea pe Kika, o femelă de mamut de stepă care a trăit acum aproximativ 500.000 de ani și ale cărei rămășițe au fost descoperite întâmplător, în 1996, într-o carieră de argilă. Scheletul, păstrat în proporție de 90%, este reconstituit la etajul muzeului, iar în curte poți face poze cu replica ei. Dacă mergi cu copiii, e o oprire perfectă — există și un film 3D despre poveste ei.

Chiar în centrul orașului se află Kurija, o clădire ridicată între 1836 și 1839, care a fost pe rând sediu administrativ, tribunal, închisoare și, din 1946, muzeu. Pe frontonul ei vei observa un blazon impresionant de piatră, de aproximativ două tone: un leu încoronat cu sabie într-o labă și un cap de turc retezat în cealaltă. Este genul de detaliu istoric pe lângă care mulți trec grăbiți, dar merită neapărat un moment de contemplare.

Kikinda modernă are rădăcini adânci în marile migrații bănățene din secolul al XVIII-lea. Aici s-au așezat foști grăniceri sârbi veniți din Semlac, Nădlac și Cenad — localități aflate azi în România —, iar mai târziu germani, maghiari și evrei. Astăzi orașul are aproximativ 32.000 de locuitori și un aer multicultural specific Banatului, pe care îl simți plimbându-te pe străzi.

Una dintre cele mai neobișnuite povești ale orașului este cea a ciufilor de pădure, care iernează în copacii din centrul Kikindei — cel mai mare loc urban de acest fel din lume. Recordul, din 2009, a fost de 743 de ciufi într-o singură zi. Orașul le-a dedicat chiar o lună întreagă, Sovembar, iar simbolul lor, Sova, apare acum pe tricouri, vitrine și chiar în numele unor pensiuni. Dacă vrei să prinzi acest spectacol natural, cel mai bun moment este noiembrie.

O plimbare pe care ți-o recomand cu toată inima este pe strada Generala Drapšina, considerată cea mai frumoasă stradă din Serbia și clasată, în 2015, pe locul 22 într-un top mondial al celor mai frumoase străzi. Aproape 400 de arbori plantați după Al Doilea Război Mondial formează aici un tunel verde de aproape doi kilometri, care vara poate coborî temperatura cu 5-6 grade. Dacă ajungi în septembrie, verdele începe deja să lase loc culorilor toamnei — un cadru perfect pentru poze.

Pentru cei pasionați de istorie și inginerie veche, Moara Suvača este o oprire fascinantă. Construită în 1899 și funcțională până în 1945, era pusă în mișcare de cai care mergeau în cerc, învârtind pietrele de moară. Astăzi este una dintre singurele trei mori cu tracțiune animală păstrate în toată Europa, alături de cele din Ungaria și Croația.

Dacă îți plac arta și lutul modelat cu măiestrie, Terra este locul tău. Din 1982, artiști din toată lumea vin la Kikinda să creeze sculpturi monumentale din teracotă, în spațiul unei foste fabrici de cărămidă. Rezultatul este un ansamblu impresionant format din atelier, muzeu, galerie și un parc de sculpturi în aer liber — perfect pentru o plimbare relaxată printre opere de artă la scară mare.

Nu în ultimul rând, oprește-te în fața Primăriei Kikinda, construită între 1891 și 1894, care poartă pe fațadă stema istorică a orașului și îndemnul „ATTENDITE!” — „Fiți atenți!”. În 2016, în timpul unei restaurări, sub straturile vechi ale interiorului au fost descoperite opt picturi în ulei, ascunse și uitate timp de decenii. Iar la câțiva pași distanță, pe Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae, găsești cel mai vechi ceas solar din oraș, datând din secolul al XVIII-lea.

Kikinda mi se pare, până la urmă, o poveste frumoasă despre cum poți transforma o glumă, un dovleac și o legendă locală în motive reale de a călători. Dacă vrei o escapadă autentică, aproape de România, dar cu savoarea unei alte lumi, Kikinda are toate ingredientele pentru o experiență memorabilă.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)