Calendar ortodox 23 septembrie: Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul

Dragele mele, astăzi, 23 septembrie, calendarul ortodox ne aduce în atenție o sărbătoare plină de semnificație spirituală: Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. E genul de zi în care merită să ne oprim puțin din agitația zilnică și să reflectăm la o poveste veche, dar profund umană, despre speranță, îndoială și minune.

Povestea începe cu Zaharia și Elisabeta, un cuplu înaintat în vârstă, care nu reușise să aibă copii. Într-o vreme în care lipsa urmașilor era privită cu multă durere, vestea că vor deveni părinți a venit pe cale total neașteptată — prin Arhanghelul Gavriil, care i s-a arătat lui Zaharia și i-a spus că Elisabeta va naște un fiu.

Pe lângă Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, calendarul ortodox îi pomenește astăzi și pe Sfinții Cuvioși Xantipa și Polixenia. În calendarul greco-catolic, ziua este consemnată ca „Conceperea Sf. Ioan Botezătorul”, alături de pomenirea Sfântului Padre Pio, iar în calendarul romano-catolic sunt sărbătoriți Sfinții Pius din Pietrelcina, Zaharia și Elisabeta.

Ce mi se pare fascinant la această poveste este reacția lui Zaharia. Deși era preot și, deci, un om al credinței, primul lui instinct a fost îndoiala. Le e ușor să judecăm din exterior, dar cred că mulți dintre noi ne-am regăsi în reacția lui — cum să crezi ceva ce pare imposibil, chiar și atunci când vine dintr-o sursă de încredere?

Tradiția spune că Zaharia i-a răspuns îngerului: „Străine și neașteptate lucrări îmi vestești mie, vestitorule de bucurie; că a naște fii la bătrânețe nu este lucru potrivnic firii? Fiindcă eu sunt bătrân și femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum vom putea să zămislim și să naștem fiu?”

Arhanghelul Gavriil nu l-a lăsat însă pe Zaharia să se ascundă în neîncredere. I-a răspuns ferm: „De la începutul cuvintelor tale te găsesc pe tine cu puțină credință, Zaharie, pentru că nu aștepți împlinirea cuvintelor mele, căci, deși potrivnic firei tale ți se pare lucrul acesta, nu e potrivnic puterii lui Dumnezeu, Căruia nimic nu este cu neputință.”

E un mesaj care, dincolo de contextul religios, poate fi o lecție de viață pentru oricare dintre noi: uneori lucrurile care ni se par imposibile din perspectiva noastră limitată au alte reguli atunci când vine vorba de forțe mai mari decât înțelegerea noastră imediată. Fie că vorbim despre credință, despre vindecare sau despre schimbări majore în viață, deschiderea către posibilitate contează.

Îngerul i-a explicat apoi lui Zaharia că fiul care urma să se nască nu va fi un copil obișnuit — va fi cel care va pregăti calea pentru venirea lui Mesia, mergând „cu duhul și cu puterea lui Ilie”. Din cauza îndoielii sale inițiale, Zaharia a rămas mut până în ziua în care profeția s-a împlinit — un moment simbolic despre puterea cuvântului și a credinței.

În Viețile Sfinților găsim un pasaj emoționant despre unicitatea acestei zămisliri: „Multe mame zămislesc fii, dar puține sunt acelea pe a căror zămislire ar mări-o și ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pântece s-a minunat lumea; acestea au fost Sfânta și dreapta Ana, Sfânta Elisabeta și Prea Sfânta, Preacurata Fecioara Maria.”

Este interesant cum tradiția creștină leagă aceste trei nașteri miraculoase — a Fecioarei Maria, a lui Ioan Botezătorul și a lui Iisus Hristos — într-un lanț de evenimente vestite prin mesageri cerești, subliniind astfel importanța fiecăreia în planul divin.

Un detaliu simbolic frumos: Zămislirea lui Ioan Botezătorul a avut loc cu șase luni înaintea Bunei Vestiri, momentul în care Arhanghelul Gavriil i-a anunțat Fecioarei Maria că îl va naște pe Hristos. Astfel, cele două evenimente sunt legate direct, pregătind calea pentru marile sărbători de iarnă.

Dacă vrei să marchezi această zi într-un mod semnificativ, poți merge la biserică pentru a participa la slujba de pomenire, poți aprinde o lumânare acasă sau pur și simplu poți lua câteva minute pentru a reflecta la propriile îndoieli și la momentele în care ai avut nevoie de puțină credință în ceva ce părea imposibil. E o zi bună pentru introspecție și pentru recunoștință.

Indiferent de nivelul tău de credință, poveștile din tradiția creștină ne oferă adesea lecții universale despre răbdare, despre speranță și despre acceptarea faptului că nu toate răspunsurile vin în forma sau la momentul pe care ni le imaginăm noi.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)