Alzheimer în România: de ce contează diagnosticul timpuriu

Dacă ai un părinte sau o bunică la vârsta a treia, probabil te-ai întrebat de multe ori dacă acele mici uituci din ultima vreme sunt doar semne normale de îmbătrânire sau ceva mai serios. E o îngrijorare pe care o înțeleg foarte multe femei din generația noastră, prinse între grija pentru copii și cea pentru părinți. Iar cifrele din România arată că nu suntem singure în această grijă: doar în 2024, medicii de familie au înregistrat peste 11.000 de cazuri noi de boală Alzheimer.

Ce mă îngrijorează cel mai tare este intervalul lung dintre apariția primelor simptome și momentul diagnosticului — în Europa, acesta poate ajunge până la trei ani și jumătate. Practic, vorbim despre ani în care boala avansează, iar familia rămâne fără răspunsuri clare. La nivel global, se estimează că trei sferturi dintre persoanele care trăiesc cu demență nu au primit niciodată un diagnostic oficial, iar în Europa peste jumătate dintre cazuri rămân nedetectate.

De ce contează atât de mult să afli devreme? Pentru că un diagnostic clar îți oferă, ție și familiei tale, o hartă. Știi la ce să te aștepți, poți lua decizii informate despre tratament și îngrijire, și — poate cel mai important — poți începe intervenția terapeutică într-un moment în care ea chiar poate face diferența.

Medicul neurolog Mioara Avasilichioaei subliniază exact acest lucru: pacienții și familiile lor au nevoie de informații clare despre diagnostic și prognostic, iar progresul medical din ultimii ani permite acum și în România accesul la tehnici de diagnosticare testate internațional. Practic, drumul de la primele semne de îngrijorare până la un tratament potrivit poate fi, în sfârșit, mai scurt.

Un semn bun în acest sens este parteneriatul recent anunțat între compania farmaceutică Lilly și clinica Neuroaxis, lansat cu ocazia Zilei Internaționale a Luptei împotriva bolii Alzheimer. Scopul declarat este exact acesta: facilitarea diagnosticului timpuriu și scurtarea traseului pacientului, de la primele simptome până la stabilirea unui plan terapeutic.

Dr. Dan Mitrea, medic neurolog supraspecializat în neuro-oncologie și fondator al Neuroaxis, explică faptul că în neurologie timpul și precizia diagnosticului influențează direct prognosticul pe termen lung. O abordare integrată — de la evaluare clinică detaliată, la investigații specifice și monitorizare terapeutică continuă — poate schimba substanțial calitatea vieții pacienților, mai ales acum când există terapii capabile să modifice traiectoria naturală a bolii.

Cifrele pe termen lung ne arată de ce e nevoie de o strategie clară: potrivit estimărilor Alzheimer Europe, peste 288.000 de persoane trăiesc în prezent cu demență în România, iar până în 2050 numărul ar putea ajunge la aproape 400.000. Vârsta rămâne principalul factor de risc, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce populația îmbătrânește, presiunea asupra familiilor și sistemului medical va crește. Din păcate, România se numără printre puținele țări europene care nu au încă o strategie națională dedicată demenței.

Ce poți face tu, concret, chiar de acum? În primul rând, fii atentă la semnale — uitarea frecventă a unor evenimente recente, dificultăți în a găsi cuvinte potrivite, dezorientare în locuri familiare sau schimbări bruște de dispoziție nu ar trebui ignorate ca fiind „doar vârsta”. Discută deschis cu medicul de familie dacă observi aceste semne la un membru al familiei și cere trimitere către un neurolog. Nu amâna acest pas de teama unui diagnostic — cu cât afli mai devreme, cu atât ai mai multe opțiuni la dispoziție, atât pentru tratament, cât și pentru organizarea îngrijirii pe termen lung. Și, la fel de important, ai grijă și de tine ca aparținătoare — sprijinul emoțional și practic pentru cei care îngrijesc o persoană cu Alzheimer este esențial și, din păcate, adesea neglijat.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)