Hamsii prăjite la mare: cât de sănătoasă e, de fapt, gustarea?

Vara, când mergi pe litoral, e aproape o lege nescrisă să te bucuri de o porție de hamsii prăjite cu mujdei și mămăligă. Miroase a vacanță, nu-i așa? Și pentru că e vorba de pește, mulți dintre noi ne liniștim gândul spunându-ne că e o alegere sănătoasă. Realitatea e, ca de obicei, puțin mai complicată.

Primul lucru pe care merită să-l știi: ceea ce ți se servește drept hamsie nu este mereu hamsie. În multe restaurante și terase de pe litoral, produsul este de fapt șprot. Cele două specii se aseamănă foarte mult după prăjire, iar diferența e greu de observat cu ochiul liber. Nu e neapărat un pericol, dar e bine să știi ce mănânci, mai ales dacă ții cont de ce pui pe farfurie.

Vestea bună este că, indiferent dacă vorbim de hamsie sau de șprot, ambele sunt pești mici cu un profil nutrițional excelent. Fiind la baza lanțului trofic și având o viață scurtă, acumulează foarte puține metale grele, cum ar fi mercurul, comparativ cu peștii mari precum tonul sau peștele-spadă. Practic, sunt printre cele mai sigure variante de pește pe care le poți consuma frecvent.

Un alt avantaj: se mănâncă întregi, cu oscioare și tot, ceea ce îți oferă un plus consistent de calciu și fosfor — minerale esențiale pentru oase și dinți sănătoși. Din punct de vedere nutrițional, peștele mic e, într-adevăr, o alegere foarte bună.

Aici intervine, însă, marea problemă: modul de preparare. Prăjirea intensă distruge o parte din acizii grași Omega-3, iar peștele ajunge să absoarbă mult ulei, mai ales pentru că este trecut prin făină înainte de prăjire. Rezultatul? O porție care pare ușoară, dar care poate fi surprinzător de calorică și grasă.

Pe litoral, la terasele foarte căutate, mai apare o problemă: același ulei este refolosit de multe ori într-o singură zi. Prin încălziri repetate, uleiul se degradează și poate forma compuși nedoriți pentru sănătate. Așa că nu doar peștele contează, ci și calitatea uleiului în care e prăjit.

Nu în ultimul rând, peștele este un aliment extrem de perisabil. Dacă nu este păstrat corect la rece sau este decongelat și recongelat, riscul de bacterii crește considerabil, iar unele toxine nu sunt distruse complet prin prăjire. De aceea, dacă observi un miros neplăcut sau un aspect suspect, e mai bine să renunți la porția respectivă.

Vestea bună e că nu trebuie să renunți complet la acest deliciu de vacanță. Iată câteva sfaturi practice, ca de la prietenă la prietenă:

Alege terase cu rulaj mare, unde peștele se prăjește pe loc și nu stă mult timp expus. Preferă, atunci când se poate, variantele la grătar sau la cuptor, mai ușoare și mai bogate în nutrienți păstrați intacți. Și, mai important, tratează porția de hamsii prăjite ca pe un răsfăț ocazional, nu ca pe o masă zilnică de vacanță.

Per total, hamsiile (sau șprotul care se dă drept hamsie) rămân o sursă valoroasă de proteine, Omega-3, calciu și fosfor. Doar felul în care sunt preparate și păstrate poate face diferența între o gustare sănătoasă și una care merită consumată cu moderație. Așa că, la următoarea vacanță pe litoral, bucură-te de farfuria ta preferată — dar cu puțină atenție la detalii.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)