Ce ne învață alte țări despre educația copiilor noștri

Sunt profesoară de douăzeci de ani și, deși recunosc că nu pot fi complet obiectivă, am ceva ce puțini au: o privire din interior asupra sistemului de educație românesc. Am trecut prin șase școli diferite – gimnaziale, licee teoretice și tehnologice, conduse fie autoritar, fie democratic, fie de oameni competenți, fie de veleitari. Și, din păcate, am văzut multe dintre problemele despre care se vorbește doar la nivel teoretic.

Aș putea scrie pagini întregi despre ce nu funcționează. Decalajul uriaș dintre școlile de la oraș și cele din mediul rural, dintre liceele de top și cele de la coada clasamentului. Abandonul școlar, analfabetismul funcțional și digital, numărul mare de ore petrecute la școală, notele lipsite de obiectivitate. În ultimul timp, lista s-a mai îngroșat: profesorii au resimțit tăieri mai mult sau mai puțin ascunse ale veniturilor, iar presiunea din sistem pare că nu mai are limite.

Ce mi-aș dori, ca profesor și ca părinte, este ca educația să devină o prioritate reală pentru cei care ne conduc – nu doar un subiect bun de scos în campaniile electorale. Știu că investiția în educație dă roade greu, pe termen lung, dar exemplele altor țări arată cât de transformator poate fi acest demers pentru o societate întreagă. Dacă aș avea puterea de decizie, m-aș uita cu atenție la modelul țărilor nordice – Danemarca sau Suedia – unde educația e tratată cu seriozitate și respect. Chiar și Republica Moldova, pe care uneori o privim ca pe o soră mai puțin norocoasă, ne oferă lecții importante la acest capitol.

Am nepoți care sunt elevi în Belgia și diferența e izbitoare. Pentru ei, admiterea la liceu nu a fost deloc un motiv de stres – e mai degrabă o formalitate, bazată pe recomandările școlii și pe discuțiile cu părinții. La noi, lucrurile tocmai s-au complicat și mai mult: liceele de elită își pot selecta acum elevii printr-un nou examen de admitere, ceea ce riscă să deschidă ușa unei noi infrastructuri de pile și meditații particulare costisitoare.

Dacă ești părinte și te confrunți cu aceste provocări, câteva lucruri te pot ajuta să navighezi mai ușor sistemul actual. Informează-te din timp despre criteriile de admitere ale liceelor care te interesează și discută deschis cu profesorii copilului despre traseul educațional potrivit. Nu subestima rolul consilierii școlare – chiar dacă la noi nu e la fel de dezvoltată ca în alte țări, poate oferi repere utile. Și, mai presus de toate, încearcă să păstrezi echilibrul emoțional al copilului tău în fața presiunii – performanța academică nu ar trebui să vină cu prețul sănătății mintale.

Educația rămâne, în ciuda tuturor obstacolelor, cea mai bună investiție pe care o putem face în viitorul copiilor noștri și, implicit, în viitorul țării. Poate că schimbarea sistemică va veni greu, dar fiecare părinte și fiecare profesor poate contribui, la nivel individual, la o experiență educațională mai sănătoasă pentru cei mici.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)