A crezut că are endometrioză, dar era cancer rar în stadiul 4

Sunt povești care ne fac să ne oprim din tot ce facem și să ascultăm cu adevărat semnalele propriului corp. Cea a lui Claire Gerring, o femeie de 42 de ani din Wantage, Oxfordshire, este exact o astfel de poveste — dureroasă, dar plină de o putere care merită spusă.

Totul a început cu simptome pe care mulți dintre noi le-am putea recunoaște: dureri pelvine, disconfort persistent. Medicii au suspectat inițial endometrioză, o afecțiune ginecologică relativ frecventă, și au trimis-o pentru investigații la Spitalul John Radcliffe din Oxford, în noiembrie 2022. Șase luni mai târziu, Claire era pe lista de așteptare pentru o laparoscopie exploratorie.

Dar corpul ei a continuat să trimită semnale îngrijorătoare. Au apărut dureri puternice în partea dreaptă, iar un test FIT (folosit de obicei pentru detectarea sângerărilor oculte în scaun) a ieșit pozitiv. Acesta a fost momentul care a schimbat totul — medicii au decis să investigheze mai departe, în loc să se limiteze la diagnosticul inițial.

O colonoscopie a scos la iveală un detaliu neobișnuit: apendicele lui Claire era inversat. O tomografie computerizată a confirmat prezența unui țesut malign la nivelul organului. Pe 6 mai 2025, o biopsie a pus, în cele din urmă, un nume grav pe ceea ce simțea de mult timp: pseudomixom peritoneal în stadiul 4, o formă rară de cancer care, în majoritatea cazurilor, își are originea într-o tumoră a apendicelui.

Claire a fost transferată la Spitalul Basingstoke și North Hampshire, una dintre doar două unități medicale specializate în tratarea acestei boli rare. Se descoperise că tumora de la apendice se rupsese, iar celulele canceroase se răspândiseră, formând noduli în alte zone ale organismului.

Pe 15 iulie 2025, Claire a intrat într-o operație de aproximativ 10 ore, cunoscută în mediul medical drept „mama tuturor operațiilor”, din cauza complexității și gravității ei. Chirurgii i-au îndepărtat nouă organe: apendicele, ovarele, trompele uterine, vezica biliară, splina, uterul și colul uterin, plus o parte din ficat. La acestea s-au adăugat marele epiploon, ombilicul, o porțiune din peritoneu și din intestin, iar diafragma și vezica urinară au fost tratate pentru eliminarea completă a țesuturilor afectate. În timpul intervenției, Claire a beneficiat și de chimioterapie HIPEC — o tehnică prin care o soluție chimioterapică încălzită este introdusă direct în cavitatea abdominală, pentru a distruge eventualele celule canceroase rămase.

După patru săptămâni și jumătate de spitalizare, Claire a putut, în cele din urmă, să se întoarcă acasă. Se confruntă în continuare cu probleme intestinale, o consecință firească a unei operații de o asemenea amploare, dar vestea bună este că, în acest moment, nu există dovezi ale prezenței bolii. Va fi monitorizată medical timp de 20 de ani, o măsură de precauție firească pentru acest tip de cancer rar.

Claire, care lucrează ca hair stylist, a vorbit deschis despre singurătatea pe care a simțit-o după diagnostic: „M-am simțit foarte speriată și destul de singură. Când ai un cancer rar, despre care nu ai mai auzit până atunci, nu sunt foarte mulți oameni cu care să poți vorbi despre asta.” A adăugat, totuși, că a avut norocul să fie tratată de o echipă medicală de excepție.

La un an după operație, Claire a transformat experiența ei într-un gest de generozitate. S-a implicat activ în strângerea de fonduri pentru organizația caritabilă Pseudomyxoma Survivor, organizând, printre altele, un bal mascat pe 11 iulie. Până acum, eforturile ei au adus peste 16.000 de lire sterline pentru cauza care o reprezintă direct. „Cred cu tărie că, dacă ești dispus să primești, trebuie să fii dispus și să oferi înapoi”, a spus ea.

Povestea lui Claire este, dincolo de orice, o invitație la vigilență. Simptomele ginecologice — durerile pelvine, balonarea persistentă, modificările neobișnuite ale tranzitului intestinal — nu trebuie ignorate și nici tratate superficial doar pentru că par „ceva obișnuit”. Dacă un tratament sau un diagnostic nu explică pe deplin ce simți, ai tot dreptul să ceri o a doua opinie și investigații suplimentare. Un test FIT, o colonoscopie sau o tomografie pot face diferența dintre un diagnostic descoperit la timp și unul descoperit prea târziu.

Ține un jurnal al simptomelor tale — cu ce anume te doare, cât durează, ce le declanșează — și du-l la fiecare consultație. Aceste detalii, aparent minore, pot ghida medicul spre investigațiile potrivite. Iar dacă primești un diagnostic rar sau greu de gestionat emoțional, caută comunități și organizații specializate; nu ești niciodată complet singură, chiar dacă la început pare așa.

Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)