Violența față de copii: ce riscă un părinte care abuzează

Un clip video care a circulat recent în mediul online a șocat mii de oameni: o mamă din Constanța și-a agresat fetița în plină stradă, trăgând-o de păr și împingând-o cu brutalitate, în timp ce copila plângea și striga după ajutor. Trecătorii au intervenit, au încercat să calmeze situația, însă imaginile au ridicat imediat semne de întrebare serioase despre ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise.
Mama a încercat să explice gestul invocând epuizarea și dificultatea de a crește singură un copil. „Nu mai pot! Mă disperă! Am făcut comandă de mâncare, aruncă mâncarea pe jos! Mi-i cresc singură de cinci ani!”, a spus femeia. Și da, burnout-ul parental este real și merită toată atenția. Dar există o linie clară între a fi la capătul puterilor și a-ți ridica mâna asupra unui copil.
Filmarea a ajuns la autorități, care au deschis o anchetă pentru a stabili circumstanțele incidentului și pentru a verifica dacă fetița a mai fost supusă unor acte de violență. Specialiștii urmează să analizeze dacă sunt necesare măsuri de protecție pentru copil, iar cercetările penale sunt în desfășurare.
„Vom efectua cercetări și vom lua deciziile care se impun. Niciun părinte nu ar trebui să manifeste un astfel de comportament față de copilul său”, a declarat Roxana Onea, purtător de cuvânt al Direcției pentru Protecția Copilului Constanța.
Ce prevede legea în astfel de cazuri
Legislația română privind protecția minorilor a fost înăsprită considerabil în ultimii ani. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului poate fi sancționată cu până la 10 ani de închisoare. Dacă actele de violență sunt comise sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive, pedeapsa poate ajunge la 13 ani de detenție. Autoritățile pot dispune și măsuri de protecție imediată pentru copil, inclusiv plasamentul în regim de urgență.
Burnout parental — o realitate care nu justifică violența
Mulți părinți, în special cei care cresc singuri un copil, ajung la momente de criză profundă. Oboseala cronică, lipsa sprijinului și presiunile financiare pot eroda enorm răbdarea și capacitatea de reglare emoțională. Tocmai de aceea este important să recunoaștem semnele timpurii ale epuizării și să cerem ajutor înainte ca lucrurile să escaladeze.
Dacă te simți copleșită, iată câteva lucruri concrete pe care le poți face: vorbește cu medicul de familie sau cu un psiholog — există servicii gratuite prin sistemul public; contactează Direcția de Asistență Socială din orașul tău pentru a afla ce forme de sprijin există; alătură-te unui grup de suport pentru părinți singuri; și, nu în ultimul rând, acceptă ajutorul celor din jur fără să te simți judecată.
Ce poți face dacă ești martor la un abuz
Dacă asistați la o situație în care un copil este agresat, nu întoarceți privirea. Puteți apela numărul de urgență 112 sau linia telefonică națională pentru protecția copilului — 119 — disponibilă non-stop. Intervenția unui martor poate face uneori diferența dintre un copil protejat și unul lăsat în pericol.
Violența nu este o metodă de disciplinare. Niciodată. Iar a crește un copil singur, oricât de greu ar fi, nu devine o scuză — ci un motiv în plus să cauți sprijin la timp.
Sursă: CSID: Ce se întâmplă Doctore? (csid.ro)
Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.