„Dancing Queen”

Când vorbim despre abuz, ne gândim adesea la violență fizică, la situații extreme care ajung în presă. Dar realitatea e mult mai nuanțată — și mult mai aproape de noi decât ne-am dori să recunoaștem. Romanul „Dancing Queen”, semnat de Felicia Mihali, ne invită să privim dincolo de aparențe și să înțelegem cum funcționează abuzul emoțional, manipularea și relațiile de putere care marchează viețile a trei generații de femei.

Lansat recent în România la Editura Vremea, romanul vine într-un moment important pentru societatea românească. În ultimii 10 ani, peste 500 de femei au fost ucise în România de membri de familie — o statistică dureroasă care ne arată că violența împotriva femeilor nu este o problemă izolată, ci una sistemică. În 2026, România a făcut un pas important adoptând prima lege dedicată prevenirii și combaterii femicidului, recunoscând oficial gravitatea violenței bazate pe gen.

„Dancing Queen” nu este o poveste despre violență extremă, ci despre ceea ce vine înainte: despre tăceri, despre dependențe emoționale, despre normele sociale care ne învață să acceptăm ceea ce nu ar trebui să fie normal. Felicia Mihali ne spune că responsabilitatea pentru perpetuarea acestor mecanisme nu aparține doar bărbaților, ci întregii societăți — inclusiv femeilor crescute în aceleași norme, care uneori ajung să susțină sau să normalizeze tăcerea.

Povestea o urmărește pe Sonia, o femeie de 58 de ani care primește prin testament apartamentul în care a locuit cu Marc, bărbatul cu care s-a căsătorit la 18 ani. Revenirea în acel spațiu devine o călătorie în propriul trecut, pe fundalul sumbru al României anilor ’80 și al muzicii ABBA. Este o încercare de a înțelege o relație construită din iubire, fascinație, dar și din contradicții și dependență.

Ce face acest roman atât de actual? Ne obligă să schimbăm întrebările pe care le adresăm trecutului. Dacă acum 40 de ani întrebam „A fost ea fericită?”, astăzi avem curajul să întrebăm „A avut ea libertatea reală să aleagă?”. În România anilor ’80, multe femei au învățat să supraviețuiască într-un sistem în care imaginea publică și aparențele aveau prioritate față de exprimarea propriei suferințe.

Felicia Mihali este o scriitoare română stabilită la Montréal, autoare a unei opere care explorează identitatea, migrația, memoria și experiențele femeilor în contexte culturale diferite. Scrie în română, franceză și engleză, iar romanele sale urmăresc adesea personaje aflate între lumi, între trecut și prezent. Printre volumele sale se numără „Țara brânzei”, „Sweet, Sweet China”, „Tarotul de Cheffersville” și „Bigama”.

În paralel cu activitatea literară, Felicia a fondat Editura Hashtag (2018), o editură francofonă din Montréal dedicată literaturii contemporane, și a preluat conducerea editurii Linda Leith Publishing, orientată către piața anglofonă din Canada și Statele Unite.

De ce ar trebui să citești „Dancing Queen”? Pentru că ne ajută să înțelegem că abuzul nu începe cu violența fizică — începe cu tăcerile, cu compromisurile pe care ni le impunem, cu normele sociale care ne învață că suferința noastră nu este suficient de importantă. Este o lectură care ne invită să fim mai atente la relațiile noastre, la dinamicile de putere din jurul nostru și la modul în care educăm generațiile viitoare.

Romanul este disponibil în librăriile din toată țara și în principalele platforme de carte online. Dacă vrei să înțelegi mai bine cum funcționează abuzul emoțional și cum putem recunoaște semnele timpurii ale relațiilor toxice, această carte este un punct de plecare excelent.