Autenticitate și echilibru: ce înseamnă iubirea de sine

Într-o lume care cere necontenit mai mult — performanță, control, rezultate — tot mai multe femei redescoperă valoarea blândeții față de sine. Și nu, nu vorbim despre o plăcere vinovată sau despre egoism. Vorbim despre temelii: despre capacitatea de a rămâne conectată la cine ești, chiar și atunci când ritmul zilnic te împinge să uiți de tine.

Două femei din medii profesionale complet diferite ne arată că succesul poate coexista cu vulnerabilitatea, iar leadershipul nu exclude sensibilitatea. Anca Nicolița, Country Manager la Allianz Trade România, și Alina Necula, Country Manager România la Lion’s Head, au construit cariere solide fără să își piardă vocea interioară. Poveștile lor nu sunt despre perfecțiune, ci despre autenticitate, curaj și echilibru construit zi de zi.

Anca Nicolița — libertatea de a fi tu însăți

Anca s-a format într-un mediu în care prezența femeilor în poziții de decizie era firească. Nu a simțit niciodată că trebuie să demonstreze ceva în plus pentru că este femeie. Încrederea în sine, spune ea, se construiește în comunitate, nu în competiție.

„Evitați să vă puneți etichete și mergeți prin viață cu curaj. Încrederea vine din recunoașterea diversității și a contribuțiilor unice pe care fiecare dintre noi le aduce”, explică Anca.

Copilăria trăită în perioada comunismului a influențat profund felul în care privește astăzi libertatea de exprimare. Pentru ea, ideea de a avea o voce și de a o folosi conștient nu este un lucru banal, ci o responsabilitate zilnică.

„Mă gândesc adesea la cum folosesc libertatea de exprimare și la efectul pe care îl are asupra celor din jur. Renunțarea la preconcepții este ca o yoga mentală pentru mine — mă ajută să mă dezvolt și să rămân flexibilă. Și când mă surprind judecând, îmi dau seama că sunt încă în faza de învățare.”

Arta și dansul: conversații cu sine

Identitatea Ancăi este profund ancorată în cultură — în teatru, design interior și artă. Relația ei cu arta nu este decorativă, ci profund personală. Admiră artiști precum Frida Kahlo, care și-au transformat vulnerabilitatea în expresie autentică.

„Arta reprezintă pentru mine un limbaj universal, un spațiu de reflecție și exprimare autentică. Mulți artiști celebri au folosit arta ca instrument de autoanaliză, transformând experiențele personale în simboluri universale.”

Dansul este pentru Anca o formă de reconectare cu esența ei. Inspirată de filosofia Pinei Bausch, vede dansul ca pe o explorare a emoțiilor, un mod de a dezvălui vulnerabilitățile și de a celebra frumusețea imperfecțiunii umane.

Ritualuri de echilibru pe care le poți adopta

Anca și-a construit propriile ritualuri care o ajută să se reconecteze cu sine: meditația, mișcarea, serile petrecute la teatru, conversațiile cu prietenii, plimbările prin târguri de antichități, lecturile din Shakespeare sau din „Micul Prinț” și, mai presus de toate, respectarea unui somn echilibrat.

„O viață bună presupune și zile proaste. Nimeni nu e ferit de mici drame. Personal, am mare noroc să am o familie și prieteni către care mă întorc în astfel de momente.”

În trei cuvinte, pentru ea, iubirea de sine înseamnă autenticitate, curiozitate și acceptare. Nu o vede ca pe un scut, ci ca pe o temelie: „Nu aș spune că iubirea de sine este un mecanism de protecție, ci mai degrabă punctul de plecare pentru a nu te sabota ca individ și a-ți da șansa să te înțelegi și să te tratezi cu respect.”

Alina Necula — feminitate, rigoare și puterea de a construi pe termen lung

Alina a clădit o reputație solidă în real estate prin muncă, consecvență și alegerea curajoasă a proiectelor dificile. Încrederea, spune ea, nu vine peste noapte; se construiește pas cu pas, exact ca un proiect imobiliar.

„Am investit mereu în mine și în dezvoltarea competențelor. La fel de important a fost curajul de a accepta proiecte care păreau peste puterile mele și care m-au ajutat să cresc. Doar depășind anumite praguri îți dai seama de ce ești capabil. Tocmai aceste alegeri mi-au construit, în timp, încrederea. Am învățat mult din greșeli și din încercări.”

Ancorele ei au fost fiica și oamenii care au crezut în potențialul ei. „Cel mai important, am înțeles că lucrurile de valoare vin doar prin efort și răbdare.”

Feminitate ca forță de leadership

Într-o industrie tranzacțională, Alina aduce empatia și abilitatea de relaționare în centrul performanței. „Cred că femeile sunt mai puternice decât se crede, iar sensibilitatea la nevoile celor din jur este, de fapt, una dintre sursele acestei puteri. Abilitățile de relaționare și empatia ajută enorm într-un domeniu dominat de cifre și negocieri. Feminitatea nu se reduce la aparențe, ci ține mai degrabă de gândirea pe termen lung, de intuiție și de capacitatea de a te adapta și autodepăși.”

Alina vorbește deschis despre importanța oamenilor de la care a avut de învățat. Nu vede performanța ca pe o competiție permanentă, ci ca pe un proces de creștere construit inclusiv prin întâlnirea cu oameni mai buni decât tine.

„Am avut șansa să întâlnesc oameni mai buni decât mine, care m-au încurajat, mi-au dat aripi și mi-au arătat ce pot face.” În loc să transforme comparația într-o insecuritate, a ales să o transforme într-un instrument de dezvoltare personală și profesională.

Echilibrul dintre carieră și viață personală

Pentru Alina, echilibrul este un antrenament zilnic de respect de sine. „Am învățat că felul în care te tratezi pe tine se reflectă în felul în care îi tratezi pe ceilalți. Încerc să mă respect, să investesc în mine și să fiu înțelegătoare cu mine când nu îmi iese ceva din prima. Răbdarea și auto-prețuirea sunt resurse importante. Dacă uiți de tine, inevitabil vei ajunge să uiți și de ceilalți.”

Puterea lui „nu”, fără vinovăție

„A spune «nu» vine din claritatea pe care o ai asupra valorilor și a priorităților tale. Când știi cine ești și ce vrei, îți este mai ușor să trasezi limite. La început, am simțit și eu dificultatea de a refuza, dar am înțeles că nu poți fi de folos altora dacă te pierzi pe tine. Respectul de sine și încrederea fac din «nu» un act natural, nu o vină.”

Ritualuri care reîncărcă energia

Când zilele devin prea pline, Alina revine la repere simple: timpul petrecut împreună cu fiica ei, lectura, mișcarea, descoperirea unor locuri noi. „Cel mai mult mă încarc alături de fiica mea. Nimic nu se compară cu timpul petrecut împreună. În rest, citesc, călătoresc și fac sport. Mișcarea și descoperirea unor locuri noi îmi oferă energia de care am nevoie.”

Grija de sine, în cuvinte-ancoră

Pentru Alina, grija de sine înseamnă luciditate și blândețe. „Cred că e foarte important felul în care îți vorbești ție însăți. Eu încerc să-mi fiu aliat, să fiu blândă cu mine și să-mi dau curaj, pentru că sunt persoana cu care petrec cel mai mult timp.”

Dacă ar rezuma iubirea de sine în trei cuvinte, ar spune acceptare, cunoaștere și asumare. „Pentru mine, iubirea de sine nu a fost despre protecție, ci despre evoluție. A venit în timp… o acumulare de experiențe care m-au adus aici.”

Spațiile care ne schimbă starea

Din proiectele la care a lucrat, Alina a înțeles că biroul nu mai este doar un loc de muncă. „Spațiile în care trăim și lucrăm au un impact uriaș asupra noastră. Ne influențează starea, creativitatea și chiar modul în care relaționăm. Am înțeles că biroul nu este doar un loc unde muncești, ci un spațiu care îți poate susține sau limita potențialul. De aceea, pentru mine e important să construim locuri care să ofere echilibru, flexibilitate și inspirație.”

Firul comun: iubirea de sine ca temelie, nu ca scut

Între povestea Ancăi și a Alinei se conturează aceeași lecție: iubirea de sine nu înseamnă izolare sau mai puțin pentru ceilalți, ci un mod sănătos de a fi prezentă, lucidă și consistentă.

În cazul Ancăi, iubirea de sine înseamnă să rămâi flexibilă, să renunți la preconcepții, să practici acceptarea și să îți păstrezi libertatea interioară. În cazul Alinei, înseamnă să vorbești cu blândețe cu tine, să îți trasezi limite, să evoluezi și să accepți că performanța reală se construiește împreună cu ceilalți, nu împotriva lor.

Ambele cred că grija de sine îți întărește capacitatea de a face bine în jur. „Să ai grijă de tine nu este o plăcere vinovată, este primul pas pe care trebuie să îl faci astfel încât să fii capabil cu adevărat să îi ajuți pe alții”, spune Anca, iar perspectiva Alinei completează firesc acest adevăr.

Poate întrebarea nu este dacă avem timp pentru iubirea de sine în viața de zi cu zi, ci ce pierdem atunci când amânăm prea mult ritualurile care ne țin în echilibru. Iubirea de sine nu cere perfecțiune; cere prezență. Nu e un gest singular; este o practică. Nu e un paravan; este o temelie.

Într-o lume în care grija față de ceilalți devine adesea prioritară, aceste două povești ne reamintesc un adevăr simplu: a avea grijă de tine nu este un gest egoist. Este primul pas către a putea avea grijă, cu adevărat, de ceilalți.