Te simți o impostoare în propria practică de mindfulness?

Știi acel moment în care stai în meditație, încerci să fii prezentă, iar mintea ta decide că acum e momentul perfect să-ți amintească de toate emailurile nerăspunse, de lista de cumpărături și de acea conversație stânjenitoare de acum trei ani? Și apoi vine gândul acela insidios: “Eu nu sunt bună la asta. Sunt o impostoare. Toți ceilalți știu ce fac, doar eu mă prefac.”

Dacă ți se întâmplă asta, respiră ușurată – nu ești singura. Chiar și după ani de practică, multe dintre noi trecem prin momente în care ne simțim ca niște fraude în propria călătorie de mindfulness. Și asta are chiar și un nume: sindromul impostorului în mindfulness.

E ironic, nu? Tocmai practica care ar trebui să ne ajute să fim mai blânde cu noi însele devine terenul pe care ne criticăm cel mai dur. Dar hai să vorbim despre ce se întâmplă de fapt și, mai important, cum poți să navighezi prin aceste sentimente fără să renunți la tot ce ai construit.

De ce apare sentimentul de impostură în mindfulness

Mindfulness-ul a devenit atât de popular încât am ajuns să avem așteptări nerealiste despre cum ar trebui să arate o “practică corectă”. Vedem imagini cu femei senine care meditează în poziția lotusului, citim despre oameni care au transformări spectaculoase după câteva săptămâni de practică, și ne comparăm constant cu aceste idealuri.

Adevărul e că mindfulness-ul nu înseamnă să ai o minte perfect liniștită. Nu înseamnă să nu mai ai niciodată gânduri negative sau să plutești într-o stare zen permanentă. Înseamnă pur și simplu să observi ce se întâmplă în prezent – indiferent dacă e plăcut sau nu – fără să te judeci.

Când începi să te judeci pentru că te judeci, intri într-un cerc vicios care te face să te simți din ce în ce mai departe de “adevărata” practică. Dar ghici ce? Chiar și acel moment de auto-critică poate deveni parte din practică, dacă îl observi cu curiozitate în loc de condamnare.

Semnele că te confrunți cu sindromul impostorului

Poate îți sună familiar: te simți vinovată când sari peste o sesiune de meditație. Crezi că ar trebui să fii mai “avansată” după atâta timp de practică. Te compari cu prietena ta care pare atât de zen sau cu instructorul de la cursul de yoga care vorbește despre mindfulness ca și cum ar fi cea mai ușoară și naturală chestie din lume.

Sau poate te simți falsă când vorbești despre mindfulness cu altcineva, gândindu-te “dacă ar ști ei cât de haotică e mintea mea în realitate”. Toate acestea sunt semne că ai internalizat o imagine idealizată despre cum ar trebui să fie practica ta.

Ce poți face când te simți o impostoare

Primul pas, și cel mai important, e să recunoști că aceste sentimente sunt normale și, paradoxal, sunt dovada că practica ta e autentică. O persoană care nu practică cu adevărat mindfulness-ul nici măcar nu ar observa aceste gânduri sau nu s-ar întreba dacă face lucrurile “corect”.

Încearcă să îți aduci aminte că mindfulness-ul nu e o destinație la care ajungi și apoi totul e perfect. E o practică continuă, cu suișuri și coborâșuri, cu zile bune și zile când mintea ta e ca o maimuță supraexcitată care sare de la o creangă la alta.

Când simți că te sufoci sub greutatea așteptărilor, revino la esența practicii: observă fără să judeci. Observă că te judeci. Observă că te simți o impostoare. Observă cum se simte asta în corp. Nu trebuie să schimbi nimic – doar să fii prezentă cu ceea ce e.

O altă strategie utilă e să îți amintești de ce ai început să practici mindfulness-ul. Nu pentru că voiai să devii o versiune perfectă de guru zen, ci probabil pentru că voiai mai multă pace, mai multă prezență, mai multă compasiune față de tine însăți. Și chiar și în momentele când te simți o impostoare, practica îți oferă exact asta – oportunitatea de a fi mai blândă cu tine.

Imperfecțiunea e parte din călătorie

Una dintre cele mai eliberatoare realizări în practica de mindfulness e că nu există o modalitate “corectă” de a o face. Există doar calea ta, cu toate imperfecțiunile ei. Mintea ta haotică, îndoielile tale, momentele când adormi în meditație sau când te enervezi în trafic la cinci minute după ce ai terminat sesiunea de mindfulness – toate fac parte din practică.

Mindfulness-ul nu te transformă într-o persoană diferită. Te ajută să fii mai prezentă cu persoana care deja ești, cu toate luminile și umbrele ei. Și asta include și momentele când te simți o impostoare.

Așa că data viitoare când acel gând insidios apare – “nu sunt suficient de bună la asta” – încearcă să îl privești ca pe un nor care trece pe cerul minții tale. E acolo, e real, dar nu definește întreaga ta practică sau valoarea ta ca persoană care încearcă să fie mai conștientă și mai prezentă în propria viață.

Și dacă vrei un secret: toate ne simțim așa uneori. Chiar și instructorii, chiar și cei care practică de zeci de ani. Diferența e că ei au învățat să privească aceste momente nu ca pe eșecuri, ci ca pe oportunități de a aprofunda practica. Tu poți face la fel.