Gabriela Ruse despre maturitate și echilibru în tenis

Gabriela Ruse face parte din generația de sportive care și-au construit cariera cu răbdare, perseverență și multă muncă. Am întâlnit-o la BT Arena din Cluj-Napoca, în cadrul celei de-a șasea ediții a Transylvania Open, într-un moment în care vorbește despre tenis cu mai multă liniște, dar cu aceeași determinare.

Cariera ei nu a fost un traseu liniar. A cunoscut entuziasmul începuturilor, presiunea așteptărilor, accidentările și perioadele de incertitudine. A câștigat titluri WTA, a urcat constant în clasament și a demonstrat că poate concura la cel mai înalt nivel. Însă dincolo de rezultate, parcursul ei vorbește despre maturizare – despre cum înveți să gestionezi succesul, dar mai ales momentele dificile.

Astăzi, Gabriela Ruse privește tenisul diferit față de anii de debut. Vorbește despre echilibru, despre gestionarea emoțiilor și despre importanța de a te bucura de fiecare pas înainte. Dacă în trecut performanța era aproape o obligație, acum este o alegere conștientă, trăită cu mai multă recunoștință.

Crede că vulnerabilitatea și forța pot coexista, că o sportivă poate fi determinată pe teren și, în același timp, blândă cu sine în afara lui. Iar succesul, astăzi, nu mai înseamnă doar clasamente și trofee, ci progres personal și autenticitate.

Ai trăit momente foarte intense în cariera ta. Cum se simte tenisul pentru tine acum, în această etapă de maturitate profesională?

Ai punctat foarte bine: maturitatea este cuvântul care definește cel mai bine etapa în care mă aflu acum. Totul se simte mult mai frumos și mult mai relaxant.

Nu mai trăiesc aceleași emoții ca la 18-20 de ani. M-am obișnuit cu viața de sportiv, cu ritmul, cu presiunea. Sunt mai bucuroasă, mai detașată. La vârsta asta, viața de sportiv are o frumusețe aparte.

Ce te definește acum ca sportiv comparativ cu începuturile carierei tale?

Cred că am devenit o persoană mult mai calmă și mai așezată. Am învățat că și zilele proaste fac parte din parcursul meu și că nu trebuie să mă definesc prin ele.

Poate cel mai important lucru este că am învățat să mă iubesc mai mult. Să fiu mai blândă cu mine.

Cum crezi că îți folosești acum emoțiile pe teren și în afara acestuia?

Energia mea este diferită. Nu mai sunt atât de agitată pe teren. Totul este mai liniștit, mai așezat.

Nu mai simt aceeași presiune pe care o simțeam acum câțiva ani. Am învățat să gestionez emoțiile, să le transform în energie constructivă, nu în stres. Este o diferență mare față de perioada în care eram la început.

Ai în continuare modele care te inspiră? Persoane la care te uiți cu admirație?

În copilărie și adolescență, idolul meu a fost Simona Halep. Lucrurile s-au schimbat în momentul în care a trebuit să joc împotriva ei, nu este ușor să îți întâlnești idolul pe teren.

Acum nu pot spune că mai am un idol anume. Încerc, mai degrabă, să mă depășesc pe mine în fiecare zi și să fiu mai bună decât ieri.

Admir însă enorm sportivii, pentru că știu cât de greu este. Oamenii văd doar momentele în care ținem trofeul sus, dar în spate sunt mult mai multe dificultăți decât bucurii. Sunt zile cu probleme de sănătate, cu oboseală, cu dezamăgiri. Lucrurile nu sunt doar lapte și miere. În spatele scenei există mult efort și multe provocări.

Cum definești acum succesul versus acum 10 ani?

Astăzi, succesul înseamnă să fiu mai bună decât ieri, să știu că evoluez și să simt confirmarea din partea echipei mele că progresul este real.

Gabriela de astăzi este total diferită față de cea de acum trei ani, când am făcut finală la Cluj. Atunci nu m-am bucurat cu adevărat de ceea ce realizasem.

Acum, fiecare meci câștigat îmi aduce o bucurie autentică. Înțeleg cât de greu este ceea ce fac și îmi permit să mă felicit pentru asta. În trecut mi se părea normal să câștig, normal să ajung într-o finală și nu trăiam acea bucurie. Astăzi o trăiesc pe deplin.

Privind spre viitor, ce planuri ai atât pe plan profesional cât și personal?

Profesional, mi-aș dori foarte mult să ajung în Top 30. Acesta este obiectivul meu. Știu că se poate mai mult, dar am învățat că nu totul ține doar de mine. Sunt mulți factori externi care pot influența o carieră, iar lucrurile se pot schimba de la o zi la alta.

Nu vreau să pun presiunea timpului asupra acestui obiectiv. Am învățat că lucrurile grăbite nu sunt întotdeauna cele mai bune pentru noi.

Pe plan personal, mi-am dorit mereu să am o familie și copii. Nu știu când se va întâmpla asta, pentru că pentru o femeie nu este ușor să îmbine cariera cu viața de familie. Dar este, fără îndoială, o dorință profundă a mea.

Lecții de viață de la Gabriela Ruse

Povestea Gabrielei Ruse ne învață că maturitatea vine odată cu acceptarea imperfecțiunilor și cu blândețea față de noi însene. Fie că ești sportivă de performanță sau lucrezi într-un alt domeniu, aceste principii se aplică universal:

Fii blândă cu tine. Zilele proaste nu te definesc. Învață să îți oferi aceeași compasiune pe care ai oferi-o unei prietene.

Transformă emoțiile în energie constructivă. În loc să te lași copleșită de stres, găsește modalități să canalizezi emoțiile într-o direcție pozitivă.

Bucură-te de fiecare progres. Nu aștepta marile victorii ca să te feliciți. Fiecare pas înainte contează și merită celebrat.

Nu te grăbi. Presiunea timpului poate fi copleșitoare. Permite-ți să evoluezi în ritmul tău, fără să îți impui termene nerealiste.

Depășește-te pe tine, nu pe alții. Competiția adevărată este cu tine însăți. Întreabă-te zilnic: sunt mai bună decât ieri?

Gabriela Ruse ne arată că succesul autentic vine din echilibru, acceptare și dorința constantă de evoluție. Iar asta este ceva la care toate putem aspira, indiferent de domeniul în care activăm.